Thursday, September 13, 2012

Jos cenzura!


...mi-e clar fara argumente ca femeia e cea care a scris biletul de amor. Intreb totusi. Raspunsul, previzibil in context, nu ma ajuta: "Pentru tine, Umbra". Ii spun ca umbra e ma-sa si dau sa plec inapoi in realitate hotarat sa renunt la bautura si fumat. De nicaieri, un telefon suna ireal, undeva intre Nokia si clopote de sticla. Femeia isi duce mana la frunte si aud conversatia direct intre tampe: "L-ai gasit? / Da mama, se teme de commitment. / Te-ai imbracat cum ti-am zis? / Da, mi-e cam frig / Trebuie sa plec ca e program la intretinere" Conversatia din capul meu inceteaza si vad, aparuti de niciunde, sase copii blonzi itindu-se de dupa copaci. Se uita hipnotic spre casa cu mobilier miniatural care arde acum in spatele meu. Mi-e clar ca trebuia sa fie sapte. Pe un copac, trei sageti indicatore "Pompieri subconstient- S. Dali", "Blazare naturala 100% - Elvis" si "Ucide un antropolog - Tyler Durden”…

Tuesday, June 19, 2012

A câștigat ăilanți


E sănătos să te bucuri de necazul comeseanului? Nu știu dar e cel puțin uman. De-aia mă bucur sincer văzând cu câtă inocentă naturalețe se mira acum fanii lui Băsescu de abuzurile noilor guvernanți. Imi aduc aminte discuții de terasă în care nu reușeam să înțeleg cum de li se pare amuzant prietenilor mei că președintele scuipă, înjură sau își pune metresele ministrese. Sau frustrarea cu care citeam demonstrații laborioase și de neatacat cu argumentele mele rudimentare, în care d-l Plesu arăta națiunii că e frumos și bine la noi în țară ori în tot cazul, că nu-i nici urmă de dictatură. E oare semn de dictatură dacă schimbi ICR-ul mai degrabă decât dacă îți înscăunezi o Eba europarlamentar?
Cât și am înțeles ce pasiuni (inutile) poate stârni fotbalul – tot atâta bere capeți și dacă câștiga echipa fucsia și dacă câștigă echipa ciclam dar până se stabilește scorul sau adormi ai o cauză pt care lupți (a se citi perorezi) cu înverșunare.
Eu personal țin cu echipa care are mai puține derapaje la autobază și cred ca nu-i greu de stabilit asta între Ponta și Basescu. Cât despre ICR, cu tot respectul pt îngrijorarea sutelor de intelectuali care și-au pus poze cu papioane pe FB, cred că se află în pericolul de a fi salvat fix cum a fost “salvată” Vama Veche de Mircea Toma. 

Thursday, March 29, 2012

semipreparate de la Gospodina

Incepuse ca un comentariu literar da mi-am dat seama ca defapt e post de blog. sorry daca s-a creat confuzie ;)

Amintiri inchipuite din liceu. Cand eram frumosi si curajosi si profunzi si ascultam muzica pe care de fapt n-am ajuns s-o ascultam decat in facultatea sau poate mult mai tarziu. Amintiri inchipuite din liceu, pentru ca a scrie la prezent e un exercitiu reflexiv pe care ti-e frica sa-l faci sincer si rusine sa-l duci in fictiune pura. Sau invers. E oricum mai simplu cu liceul. Pe vremea aia blocajele erau exterioare. Vina era usor de pus in carca liceului de cartier, pretului dozei de cola sau dezechilibrului hormonal si acneei. E mai greu daca insa te apuci sa scrii despre tine cu adevarat stiind de la bun inceput ca o sa-ti arunci scrisul in urechile unor oameni care in ultima instanta nu fac decat sa pandeasca momentul in care sa zica “hm, asta e ca si mine doar ca eu sunt mai istez si nu m-am dat in fapt”. E mai greu fiindca nu stii unde poti sa te opresti cu sinceritatea – undeva intre cliseu si introspectie, clar, dar unde anume?! Si ce-mi garanteaza ca limita asta fluida o sa fie perceputa la fel si de ailalti. Si daca ma apuc sa va zic pe bune, pana la capat.. Ce se intampla da ca “pana la capat”ul meu va ajunge voa abia la marginea truismului. Cine imi da misterul inapoi daca ma desbrac in curu gol si se vede clar, rand dupa rand ca nu-I asa cum v-am lasati sa credeti din zambetele misterioase cu care ascund ca n-am vazut nush ce film sau n-am baut nici in ziua de azi ouzo…

Thursday, February 16, 2012

"La munca baaa" e ma-ta

Care pula mea de piata?! Care puii mei de antreprenoriat?! ANAfutu-ti mortii ma-tii imi ia banii de-n'pulea, recunoaste ca a gresit dar nu ridica poprirea ca "nu s-a finalizat dosarul". Iar Raiffeisen, dupa ce blocheaza odata toata suma ceruta de ANAF imi tine in continuare conturile blocate ca sa-mi blocheze aceiasi suma din fiecare cont inca odata si inca odata...

Iar eu tre' sa ascult toti corporatistii, fratii si fii de corporatisti, fiicele si nevestele de baroni locali liberali, psdisti si pdlisti si de cate feluri or mai fi ei, uscali-s-ar semintia, ca trebuie sa pui osu’ la treaba.

Bai ce usor tre’ sa-ti vina pe limba “la munca baaa” de la caldura ML-ului. Ce lesnicios tre’ sa para antreprenoriatul cand il suni pe sefu de la fisc sa vada ce e de facut cu “problema aia” si vorbesti la o partida de golf cu prietenu tau de la banca sa-ti mai dea 50mil euro.

Vedea-v-as in puscarie pe toti!

Asa si ce vrei? Anarhie? DA!

Vine unu’, imi da in cap si am terminat, nu ma mai chinui ca lindicu’ la limba aspra si, culmea, sa ma mai si simt vinovat ca nu-mi iese. Sa traiesc cu frustrarea ca poate oi fi io prea prost si de-aia nu-mi iese.

Nu frate!!! Sunt mai destept ca Vanghelie si mai bine pregatit ca multi dintre marketing managerii carora tre’ sa le sug pula ca sa-mi dea in scarba un OK pe un buget. Nu e vina mea. E vina voastra! Voi trebuie sa n-aveti bani de salarii, voi trebuie sa nu plecati nicaieri in concediu si sa traiti din imprumuturi avand facturi de mii de euro neincasate. Voi ajunsii care propovaduiti minciuna asta de “piata”.

Voi cretinii care va dati de liberali si neo-liberali si post-pdlisti si-mi ziceti “da, sigur mai sunt accidente dar asta e singura varianta”. E, ia sa va iau io la pula toata familia si sa ma instalez in penthousurile voastre si sa va trimit la canal si sa vezi ce impaciuitor o sa va zic “da, s-au facut greseli dar daca nu mai furati din fabrica si aveti rabdare o sa vina curentu’ iar si poate o sa se dea si painea la liber fara cartele”.

Ati scapat de comunism si credeti ca de-acum n-are cum sa fie decat bine fara sa va prindeti ca de fapt ati intrat intr-un sistem care va face partasi de buna voie la toate mizeriile. Nici macar dihotomia “noi” vs “ei/securitate/PCR-isiti” nu ne-a ramas. Acum toti cu mic cu mare cladim viitorul luminos format din dudui monoideatice care lucreaza la norma intr-o banca, atente doar sa nu-l supere pe sefu si sa le stea bine unghiile si jmekeri care au echivalentul modern al Daciei cu “numar mic” si bord de CN-u’.

Da, anarhie, da dictatura, da comunism – macar stim o treaba, totul e pe fata, scapa cine poate.

Friday, June 24, 2011

Tradat arbore genealogic imaginar. Il declar nul

Dragi inaintasi ilustri, imi pare rau, ma aflu asa cum v-au blestemat vechilii vostri, intr-o garsoniera din berceni. Ma stafidesc incet la mediocritate mica. Ma revolt purulent cu eroisme de rutina. Mergi la Vadu. Ai? Cat? Noi. Vino. Iarta-ma.
Nu vreau sa fac meditatie. Mi-e frica de ajutorul tau. Ineaca-ma in mila, sterge-ti lacrimile cu demnitatea mea. Arunca-ti chilotii pe calorifer. Gandeste. Fugi.
La mare e furtuna si neutru . Greenaway - Prospero's Books. In weekendul asta o sa facem un copil sau o crima. E acelasi lucru. Ai plans si tu de neputinte? Ai reusit. Ai facut. Ai invins. Stii asta deja? Razi? Ranjesti.
Repeat.
Dragi inaintasi ilustri, imi pare rau, ma aflu asa cum v-au blestemat stapanii vostri, intr-o bucla. Imi creste samantza pe bursa, imi dau lacrimile de normalitate. Imi bag pula'n ele victime si proverbe. Imi plang copii nenascuti de foame. Imi urla linistea in cap si castile in urechi. Conduc din taste cu o singura mana. Fumez. Fug. Fut.
Repeat

Tuesday, May 31, 2011

Etape

gasitul de shrink e ca si gasitul de menajera in ultima instanta.

Saturday, May 28, 2011

The adjustment bureau

"But the plan didn't call for them..."
Zi sa moara ma-ta!

Lirica de YM

"o chinuie ala cu vaduva a batrână
și scoici
si o gâdilă cu cardu "

Tuesday, May 24, 2011

QED

Pesemne ca vorbeam din neatentie cu unul dintre supusii mei despre arta si cultura.

Wednesday, May 11, 2011

Bai, deci obscur sau ce?!

Stream name: Sonic Universe. Nu Jazz plus avant-garde Euro Jazz: Transcending the boundaries of jazz with experimental takes on tradition. [SomaFM]
Current title: Fabrizio Bosso Feat Eivind Aarset - About A Silent Way 2

Tuesday, April 26, 2011

Na ma, c-o ard si io intelectual

Siesta unui presocratic:
Deci esti pe veranda, taman i-ai tras-o unui baietel de 14 ani si o arzi relaxat cu niste vin. Jos, in oras se vede biblioteca si mai incolo, ca o ceatza, marea. Ca la Alexandria. Ar trebui sa faca unii un film la un mom dat. Ma rog, sa inventeze filmu' si sa faca...
Bate nitel vantu si latra cainii. Ai dreaku cainii astia mai fratioare... Da chiar! De unde puiii mei au aparut cainii. Ia s-o ard io nitel intelectual ca puii mei, e prea cald sa-i biciuiesc p'astia. Oricum tre sa ma duc in oras zilele astea si sa mai trec pe la aia pe la cenaclu sa n-o arda iar pe barfe despre mine. Asa, ce rahat ziceam? Da, de unde dracu au aparut cainii. Si toate animalele de fapt. Adica pesti, muste (fir'ati ale dreaku chiar - cu un gest nervos si o privire ucigatoare catre sclavul care o freaca iar aiurea cu evantaiul ala in mana), mdea, muste, pasari, toate vietuitoarele defapt. Anaximandru "Cand au aparut prima oara, oamenii tre sa se fi nascut din ceva animale ca daca se nasteau din neant ca si copii nu supravietuia niciunu. Asa ca, daca animalele au aparut din neant din apa si pamant, oamenii au aparut din animale"

Wednesday, March 09, 2011

Eutanasia, haita si pseudoargumentatia

Era o dimineatza frumoasa de primavara... si am primit link la acest text care text incearca sa demonteze la randul lui acest text.
Nu cred in commenturi iar asta nu e un raspuns adresat autoarei cu care n-am nici o intentie sa o ard pe polemica si sunt convins ca nici ea cu mine ca na, probabil are mult mai multi prieteni ca mine pe FB deci nu merit sa se certe cu mine. Asta e doar pt B cu care ma "cert" de mama focului pe FB si care, intelectual si (fost?) mare gagicar e firesc sa se lase impresionat de orice Autoare ("Autoare" adica 1. scrie gen intelectualishe si 2. are tzate)



Ce aflu de fapt din acest articol?

Ca autoarea, stie sa scrie decent si e priceputa la sociologie. Aflam asta din primele 3 paragrafe unde suntem familiarizati cu notiunea de pseudospeciatie. “Pseudospeciatia” este un cuvant compus din prefixul pseudo si cuv de baza specie/speciatie. Tocmai de aceea tre sa recunosc ca nu mi-e limpede daca aceste prime 3 paragrafe fac parte integranta din textul despre caini sau au ramas din greseala in text. Din punctul meu de vedere intre caini si oameni diferenta de specie e destul de clara si nu accepta nici un fel de “pseudo”.

De fapt, daca un “pseudo” se cere undeva ar fi la pseudo-argumentatia autoarei. Carevasazica suntem de acord ca Hitler a gresit cand i-a facut “sobolani” pe evrei. I-a incadrat pe nedrept intr-o specie inferioara. De aici eu deduc ca:
1. Hitler era un bulangiu si
2. exista specii inferioare omului: ex. sobolani, parameci, viermi inelati, caini.

Tot undeva in primele paragrafe aflam ca unu’ Gil-White si-a dat doctoratu pe ceva imagologie, antropologie, d’astea. Sper ca a luat nota mare. Tot nu vad ce treaba are asta cu cainii.

In paragraful al 4-lea revenim (?) la caini. Si aflam (pe langa obisnuita deja deraiere la nazisti) ca “în societăţile umane există o ierarhie clară a speciilor animale”, lucru cu care sunt perfect deacord. Se pare insa ca autoarea nu e cu totul deacord ca exista specii inferioare. Ea enunta chiar (nu mi-e clar pe ce baze) ca: “Un sentiment al speciaţiei foarte acut (…) e semnul incipient al tendinţei spre pseudospeciaţie”.
Carevasazica, in clipa in care imi manifest convingerea ca, la job-ul pe care l-am postat saptamana trecuta pe e-jobs n-a aplicat nici un caine, deoarece cainii sunt niste animale inferioare care nu pot sa fie copyrighteri, ma fac automat vinovat de antisemitism.

In continuare ni se spune epopeea haitelor din Bucuresti, povestea trista a femeii care a fost omorata de caini si este lansata urmatoarea intrebare (retorica?): “Dar dacă o muşca o altă vietate, un şobolan purtător de maladii sinistre, sau era atacată de un hoţ la lucru?”
Pai… ce sa zic.. da chiar!? Daca...?
Ce sa inteleg de aici? Ca autoarea sugereaza ca femeia oricum ar fi murit, calcata de tren, muscata de sobolani, trasnita ori injunghiata de un hot?! Ori poate trebuie sa citesc ca ar fi cazul sa scapam mai intai de speciile cu adevarat inferioare: sobolani, hoti la lucru etc. (textul nu e limpede deci nu pot decat sa speculez ca autoarea a cazut in plasa propriei argumentatii asupra pseudospeciatiei)

In ultimul paragraf (dupa previzibilul disclamer “nu sînt activistă pentru drepturile animalelor”) autoarea taraste pe jos cu Mihail Neamtu pe motiv ca logica lui este: “indicatoare a unei propensiuni spre diferenţieri din spectrul pseudospeciaţiei”. Pe langa cuvintele pompoase suntem inapoi la patratul unu si (mono)argumentul de inceput cu vestita deja pseudospeciatie. Mihail Neamtu, in esenta, zice asa: cu maidanezii nu ne putem intelege de vorba buna fiindca sunt animale - deci trebuie facut ceva pt ca, iata, au ajuns sa ne omoare. Dupa cum ziceam, in ce fel a declara despre caini ca sunt animale si ataca oameni e similar cu a spune ca evreii sau bolnavii mintali trebuie omorati nu mi-e limpede.

S'am incalecat pe-o sa si am ajuns la finalul apoteotic si apocaliptic in care suntem lasati sa ne framantam cu umbra amenintatoare a unei intrebari retorice ca de sfarsit de film de serie B: “cine-o să fie cîinele de mîine?” buhaahaa

Bine scris, slab argumentat. Din punctul meu de vedere rezumatul textului e asta: “Mihail Neamtu e ca un pensionar nazist, Hitler i-a facut “sobolani” pe evrei deci: nu trebuie sa omoram cainii.” Logic. Aaa, atunci… bine.

Friday, December 17, 2010

89 pe scara Silvia Plath

Un coreean a facut muzica asta dar a aparut pe net cu numele altora. Daca o asculti pe repeat io zic ca te califici la campionatul mondial de depresie cu un scor de minim 89 pe scara Silvia Plath...

Tuesday, November 23, 2010

pai... sa fii sanatos daca atat te duce capu'

"I thought poetry could change everything, could change history and could humanize, and I think that the illusion is very necessary to push poets to be involved and to believe, but now I think that poetry changes only the poet."
Mahmoud Darwish

Thursday, October 21, 2010

Buna dimineata domnisoara

Azi dimineatza o domnisoara intr-o Dacie a intrat in masina mea in timp ce se uita la masina mea.
N-am crezut ca merita sa-i zic altceva decat "Bunadimineatza domnisoara" si mi-am amintit de un text pe care o amica mi-l ceruse ca sa-si umple revista pentru femei:

Jurnal de misogin

Cubultorii nu sunt niște noduli limfatici care se inflamează. Ambreiajul nu e o procedură de kinetoterapie, iar "prioritatea de doamnă" vine la pachet cu "mișcă-ți fundu' mai repede fufă!". Vreau să fie foarte limpede de la bun început: sunt misogin. Mă uit la filme porno pe internet, fumez și nu-mi plac copiii. Dar cel mai tare urăsc șoferițele. Dacă aș ajunge stăpânul universului (credeți-mă pe cuvant - orice bărbat de 36 de ani, frustrat și cu burtă visează să ajungă stăpânul universului), dacă aș ajunge stăpânul universului așadar, aș interzice femeile la volan. Punct.

Mdea, comanda era de 4500 de caractere așa că va trebui să nuanțez puțin ca să umplu spațiul. Ok. Nu cred că merită să discut aici de ce trebuie interzise femeile la volan. E ca și cum mi s-ar cere să demonstrez că Breaking the Waves e un film mai bun decat Titanic. Truismele nu pot fi explicate. Mă rog, dacă cumva n-ați văzut Breaking the waves am DVD-ul acasă. I-adevărat că n-am televizor așa că o să vi-l povestesc - aduceți lumânări parfumate.

Să revenim, nu spun că nu există și șoferițe bune. Eu am întâlnit una. Monica (cred) era soră de fotbalist celebru și secretară. Lucram pe vremea aia la o revistă obscură care întârzia mereu deadlineurile. Într-o cumplită criză de timp, trebuia să ajung de la birou în P-ța Romană la marginea Bucureștiului la tipografie. Cum ajung?! Păi, uite, te duce Monica, secretara, cu mașina ei pesonală. Coborâm în parcare, ne urcăm în mașină și începe ritualul pornitului de pe loc: verificat ruj, dat bobârnac drăgăstos broscuței agățate de oglindă, privit absentă mesajele computerului de bord "Oil level low". După două minute de chicotit și aranjat buclele mai oxigenate decât amestecul din carburator (știți, carburator, ăla unde se amestecă benzina cu aerul ca să... ăăă.. nu vă bateți capul), după două minute așadar, ne urnim din parcare. Monica zâmbește tâmp, schimbă vitezele pișcând delicat cu degetul mare și arătătorul vârful levierului de viteze în timp ce degetul mic își înalță priapric unghiuța roșie cu manichiura impecabilă. Oftez cu gândul la Frații Karamazov pe care nu i-am citit în liceu și care ar fi fost o lectură ce mi-ar fi ocupat măcar o parte din călătoria ce abia începea. Devin atent când, ajunși deja la Unirea, constat că n-am terminat nici prima țigară. Monica mergea constant cu 80-100km/h pe șina de tramvai, pe trotuar, prin blocuri, curți de oameni și parcări fără să încurce pe nimeni! Repet: fără să încurce pe nimeni! Vă rog, puțină atenție fiindcă e esențial: fără să încurce pe nimeni! Am traversat Bucureștiul în 20 de minute. Când am coborât am mai tras o ocheadă în decolteul Monicăi și singura posibilă explicație s-a năruit: era cu siguranță femeie.

Așadar, există și femei care pot conduce. De ce așa puține? Cel mai probabil din cauza mea. Barbații perpetuează mitul femeilor incapabile de a face o parcare laterală. Femeile îi cred (și de data asta) și implicit nu sunt în stare să facă o parcare. Vă rog doamnelor, nu înțelegeți greșit, recunosc, convenția socială poate fi cauza pentru care nu puteți conduce; asta însă nu înseamnă că odată identificată această cauză lucrurile stau brusc altfel. Indiferent de motive, nu aveți ce căuta la volan. Mi-aș dori să se anuleze toate carnetele de conducere și să dăm iar examen în poligon. Am să beau niște bere și am să fac poligonul. Și aș vrea să mi se treacă pe carnet "are voie să conducă cu o alcolemie de XX% fiindcă la această limită a efectuat manevrele la fel de încet și prost ca și femeile". Aș vrea să se plătească din bugetul de stat psihanaliști care să le explice șoferițelor că "ia să aștepte mitocanu draku" nu le răzbună pentru nici una dintre nedreptățile la care sunt supuse zilnic de șefi/soți/parteneri. Aș vrea să se interzică păpușile pentru copii. Dacă sufregetele și-au ars sutienele, mergeți vă rog până la capăt și ardeți și păpușile înlocuindu-le cu jucării unisex. Atâta vreme cât se va perpetua cercul vicios al lui "fă, nu ești în stare de nimic"/"ești un mitocan, conduc cum vreau" ne vom înjura mai mult sau mai puțin vocal la semafoare. Nu mă deranjează că ne înjurăm. Mă înjur cu bărbații că aruncă chiștoace pe jos, cu șoferii de SUV-uri albe pentru care s-a inventat termenul de cocalar, cu puștanii în Dacii "tunate" care vor musai să-mi facă cultură muzicală. Mă înjur cu guvernul, cu șefii incompetenți, cu toată planeta până la urmă, de ce nu m-aș înjura și cu dvs. doamnelor?! Pentru că, cred din adâncul sufletului meu în feminism. Pe bune. Cred că niște femei cu adevărat puternice vor deveni niște parteneri de încredere și nu acest hibrid imprevizibil între "hai mă să bem o bere" și "vai nerușinatule, cum poți spune așa ceva de față cu mine?!"