Leonardo Da Vinci o suge - filosofia religiilor by Baronu', betiv semidoct

Avem nevoie disperata de religie. Au zis prea multi chestia asta ca sa merite sa caut un citat celebru, ca sa ma dau de intelectual. Aveau dreptate. Treaba nashpa e ca pe cat am accelerat consumerismu am accelerat si viteza cu care religiile se uzeaza. Cum ar veni, nici religiile nu mai sunt ce-au fost.
Faza cu dumnezeul supranatural care face si drege a tinut cateva mii de ani in ciuda lui Torquemada, Nietchze, Becali. Are o mare calitate care ii e si cel mai mare defect: da, iti rezolva toate problemele dar numai dupa ce crapi si, catch 22, nu si daca te sinucizi. Crestinismul s-a futut din cauza umanismului si renasterii. Omul, central siesi, s-a huzurit la hedonism si are acum nevoie de rezolvari imediate nu de pielea ursului din padure pe care i-o ofera sarbatoritul (stiti, e ziua lui acu' pe 25).
Tehnologia si arta, au facut figura buna prin sec 18-19, Stan si Bran, ca si crestinismul vs religiile orientale: un bully mare si increzut, stiinta, care credea ca le stie pe toate si altu mic si amarat dar simpatic, arta. Tehnologia a dat-o de gard din cauza preotilor ei - cercetatorii americani - care ne ofera cel putin saptamanal o epifanie inutila ("...cows who have names give more milk than cows that are nameless." ref. here or here). Arta a pizdit-o din cauza lui Teophile Gautier. Mai intai pictor, dupa aia literat si critic. Artist domle'ce sa mai... Si, ce-a inventat artistu asta? "L'art pour l'art", slogan care nu doar ca le-a scos peri albi in egala masura realism-socialistilor si lui Joan Baez dar, mai grav, ne-a obligat pe noi bietele oite ratacite sa ne gasim singuri Calauza*, sa ne scriem singuri dogma si bibliografia. (n.b. blogurile NU sunt o rezolvare si chiar daca ar fi au venit prea tarziu, omu' a murit acu 100 si ceva de ani)
Oh, iata-ne deci in sec 20. Avem un candidat care pare serios: psihanaliza. In principiu are cam tot ce-i trebe. Te rezolva pe loc (ma rog, nu chiar pe loc, in cativa ani de terapie da macar in timpul vietii). Are preoti care trebuie tratati cu deferenta - analistii si are ritualuri bazate pe o dogma structurata decent (adica mii de pagini de terminologie obscura si logica in pastisha). Pentru practicanti e ok: stai pe canapea sub bustul lui Lacan, Jung sau Freud de la caz la caz daca esti de rit Lacanian, junghian sau freudian. Beleaua psihanalizei insa e ca se misca prea incet. Daca de exemplu la 16 ani incep analiza ca am putza prea mica o sa rezolv problema pe la 39 de ani cand intre timp sunt insurat cu o grasa urata si am o slujba de rahat. In ritmul asta, pe la 90 de ani o sa inteleg si o sa accept ca n-am intrat la facultate...
De aici incolo se succed rapid democratia (no comment), starurile pop (fie ca ne gandim la Britney ori Andy Warhol), existentialismul si desigur noua cruce a sperantei: visa mastercard - pangarita cumplit dupa cum stim in ultima vreme.
Ne aflam carevasazica in oraresce impas. Cum ar trebui sa fie?
- sa functioneze pe niste principii pe care nu le intelegem deci sunt imune la verificari.
- sa promita rezolvari sau si mai bine sa nege existenta problemelor
- sa fie evolutiva. sa-ti permita sa mergi de la conventie sociala si superstitie la extaz habotnic in etape clare si usor de parcurs.
Ce?! Drogurile? Hai frate... Io vorbeam serios. Religia e ca moneda nationala, functioneaza doar daca are un numar critic de adepti. Deci hai sa alegem una din astea ori, daca vreti, preferatul meu, profetul pestilienilor.

*daca cineva isi inchipuie ca ma gandeam la Tarkovski ii multumesc. Daca cineva isi inchipuie ca voiam sa zic ceva subtil cu asta il rog sa-mi dea niste bani pana maine sau, doar cu foto, sa se dezbrace ca nu-i fac nimic.

Fuck psichotherapy give me 4X4

multumesc Ringier, stii tu, pt aia 3cm In plus.
Ma intreb, de la Aston Martin ori de la vandut tari cat...?

Exarhu, Moisescu, Bedros Horasangian, internetul si filmele indiene

Aici Razvan Exarhu si Andi Moisescu ii ofera lui Bedros Horasangian un hand-made cu ocazia lansarii de carte.
Ceea ce imi aduce aminte de BombayTv, mai bun cu 678% decat Solitaire-ul in zile de-astea cand mai bine ascuti un miliard de creioane decat sa rezolvi cea mai simpla problema din culegere:

Limba de plastic strike back

Vorbeam cu Q acu cateva zile si imi zicea ingrijorat de soarta natiunii asteia ca se vand in draci cartile de self-help. Avea dreptate. Se pare ca nu ne-a folosit la nimic criza, suntem intr-o continua dezvoltare personala in 7 trepte. N-am nimic cu dezvoltarea personala da mi-e tare teama ca o sa ascult cat de curand o conversatie cam asa:
- M-ai sunat dar eram prins. sper ca n-ai probleme.
- Oh, stii ca nu exista probleme, doar provocari.
- Chiar asa! iata, azi la coada la somaj, in timp ce faceam networking, am aflat un pont minunat. Se pare ca noua cantina sociala din Ferentari e un hub de oportunitati.
- Abia astept sa-mi faci o prezentare desi acum ma preocupa mai mult proiectul de care voiam sa-ti vorbesc.
- Te ascult. dar te rog fa-mi un brief.
- Ma stii doar: eficienta pe primul loc! Asadar: avand in vedere ca tocmai imi arde casa, crezi ca ar fi fezabil sa cautam niste oportunitati intr-un proiect de time-sharing pe banca unde locuiesti in parc?
...

Asumarea noptierei

E la fel de firesc ca a te apleca sa mangai cainele gazdei. Toata lumea o face, mai discret ca sa dea dovada de buna crestere, mai agresiv ca sa-si afirme confortul in casa respectiva, echidistant cand esti cu adevarat ca acasa. Oricum te uiti. In raftul cu CD-uri, in biblioteca, pe noptiera daca e cazul. De ce? Demult nu mai vrei sa afli ceva despre celalalt dupa ce asculta sau citeste. Cu exceptia unor scene penibile din filme, daca ai ajuns la el acasa, ai schimbat deja cel putin 5 replici si asta e arhisuficient sa stii cu cine stai de vorba. Nici sa gasesti pt tine ceva de imprumutat nu mai e cazul. Nu ajungi sa imprumuti carti decat din casele aflate la maxim 2 grade academice si in cazuri extrem de rare la un zero diferenta de venituri. Care sunt sansele sa gasesti tocmai in casa aia ce n-ai gasit in toate casele asemanatoare in care ai fost?! De ce continuam insa s-o facem? Probabil din obisnuinta de pe vremea cand inca mai descopeream lucruri, ori poate pt un zambet ieftin dar superior: "a, uite..." sau "ha, nu m-as fi gandit, probabil e ramasa de la o fosta gagica"
Am vazut noptiere de tesatoare cu poezii de Paunescu avand praf de jur imprejur ca si cum ar fi ramas acolo de la studentul din vara trecuta. Am vazut Peter Brook pe noptiere de sales-manageri, Makine si Adam Smith in case in care mirosea insistent a iarba si vodka.
Am vazut de curand intr-o casa cu vedere, gazon si garaj subteran "Spalarea banilor murdari". Mi-am amintit cat am ras cand am gasit la mine sub pat o carte pe care scria limpede, imediat sub titlu, ca face parte din genul literar "business thriller". Am zambit stiind ca in timp ce eu zambesc, berlina mea fiabila sta frumos parcata cu oglinzile rabatate in fata casei. Am zambit stiind ca laptopul meu e in geanta la intrare iar telefonul cu taste qwerty asteapta pe silent in buzunar sa-mi citesc mailurile. Am zambit inchipuindu-mi procesul decizional prin care viitorul proprietar de vila, la vremea aia doar aspirant probabil, a ales cartea asta. "Am doar 15 lei, ce sa-mi i-au 'Spalarea Banilor Murdari' sau '7 Metode Moderne de Spaga'? "
In timpul asta intr-o casa unde mirosea a vodka, mult mai tanar si mai betiv ca acum, citeam de pe o noptiera Adam Smith ca pe Coran, sa-i intelegem si pe "ceilalti". Peste 10 ani, sunt in casa intretimp-magnatului, citind Theodor Adorno. Oamenii nu se schimba. Get used to it! Magnatul o sa vanda in continuare tari iar eu o sa ma zbat mai departe intre confort si revolta, prea lenes sa fac ceva, prea orgolios sa-mi asum lenea.

Absurd de aleator

"Renuntarea are marele avantaj de a fi atat politica cat si mistica" - Eugen Ionesco
"(...) In vremea aceea si zeii si oamenii dormeau fara griji, caci nu exista nici trecut, nici viitor, doar un vesnic azi" - mitologia nordica

L-am oficat cred nitel pe Rechinu cand am zis ca e de cacat filmu lu Copola facut dupa Eliade acu 2 sau 3 ani (l-am vazut abia zilele trecute). Dar e. Asta e. Daca s-a vrut de arta n-avea destula... arta iar daca s-a vrut "Codul lu' Davinci strikes back 2" n-avea nici destul "cod" si nici pe departe destul "strikes". Speram ca romanii se vor molipsi de la Copola si nu vice-versa. Ma rog...

Intre a accepta sau a nu accepta o influenta, un sfat, o cerere stau cateva straturi de decizii aleatorii. Pe de-o parte a aluia care cere pe de alta a celui care tre sa faca/dea/raspunda. Fireste, calcule generice se pot face, chiar cu oarecare precizie. Daca de exemplu stii despre mine ca nu-mi place sa stau cu lumina aprinsa, o sa incerci sa afli daca eram sau nu acasa cand ai trecut pe la geamul meu, intrebandu-ma daca "am gasit aseara loc de parcare ca n-ai vazut masina jos" si in nici un caz daca "dormeam la ora X" ca ai vazut lumina stinsa. Ori daca vrei sa-mi ceri ipodul pentru weekend si stii ca-mi vine in vizita o matusa care ma enerveaza, incerci cu "oricum nu stai cu aia acasa" mai degraba decat cu "oricum trebui sa o asculti pe aia" fiindca s-ar putea sa fac fac sinapsa ca ma pot folosi de casti ca sa scap. Insa, chiar daca iei in calcul toate variabilele de care dispui ajungi doar la o linie generala a discursului. Formularea exacta care sa convinga tine de noroc. Sa zicem ca ai stabilit ca cea mai buna metoda sa ma convingi ca te iubesc este sa ma certi, sa-mi zgandari orgoliul, sa ma scuturi.
Ce incerci "esti un bou" sau "magarule"? Nu stii cum imi spunea bunica cand varsam laptele pe mine si nici daca seful care m-a cunoscut cel mai bine ma facea "bou" ori "idiot". Esti in bezna. Bajbai. Si daca nu suntem la prima "negociere", ai consumat deja generalitatile, nu mai poti umbla cu improvizatii, e nevoie de lovituri de precizie laser. Esti la mana norocului.
La fel eu, de pe cealalta baricada - ma enervez ca m-ai sters de pe Facebook sau ca n-am forta sa-ti trimit scrisoarea pe care ti-am scris-o si o citesc in continuu de ieri noapte? Si, odata nervos ce fac, vin la tine in fata blocului sa urlu sau ma duc si ma imbat exemplar? E o chestiune care tine de 2 sinapse in plus sau in minus. Daca imi ziceai "tampitule" imi aduceam aminte de tata si iti inchideam telefonul, la "fraiere" as fi ras gandindu-ma la diriginta care voia sa ma trimita la cercul de pictura pt care n-aveam nici un interes.
"Six degrees of separation" e valabil si pentru decizii (a nu se confunda nicidecum cu actiunile, alea sunt cu totul altceva si de cele mai multe ori n-au nici o gara cu deciziile). Suntem la maxim 6 sinapse de suicid, insuratoare, crima ori hirotonisire. Ma inclin intr-o parte sau alta printr-un lant sinaptic pe care il influentezi prea putin, pe care il controlez doar partial.
De-aia cand nu exista decat azi merge si cu "asa am vrut noi" si pare credibil. De-aia cand renunti ma amuz fiindca e o declaratie inutila ca o injuratura pt "aia" care conduc tara asta de cacat sau o blasfemie nascuta din frustrare. De-aia...

Baronu despre HotNews: portal de umor involuntar

Daca ma-r amuza greselile de ortografie n-as mai fiii deprimat niciodata doar citindumi blogul. Asta insa mi s-a parut foarte tare fiindca am zambit in secred gandului ca ala care a scris o, a facut o special, sictirit ca are salariu, mic sau ca-l fute sefu sau ceva:
[later edit] cat despre "romanul s-a nascut la sat", sau vesnicia nu mai stiu exact... hai frate! Copilu perfect, definitiv si irevocabil urban care a scris chestia aia... pe bune acu... de cate ori foloseste cuvantul repectiv altundeva decat in propozitia "Hai ba, da si mie o bere nu fii vac" sau "Hamburgerii... aaa... dunno din ce sunt made. Might be resturi de vacs"

Cand castig la loto...

Imi iau submarin Maserati, televizor de 1km latime si Audemars Piguet cu 56 de melodi. Fireste.
Dupa aia fac asa:
- bag bani cam cat pt 3 Lord of the Rings si ecranizez seria Fundatia. M-am saturat de fantasy cu bugete uriase si de Dune facute mai mult sau mai putin prost.
- il pun pe Amon Tobin sau pe Prodidy sa cante Vara din anotimpurile lu' Vivaldi. Sau pe Sigur ros. E atat te puternica bucata aia chiar si asa uzata pe coloanele sonore a tuturor reportajelor de calatorie din Praga sau orice catun italian
- il bag pe Marcuse si pe von Trier* (fara Antichrist - vezi mai jos) in programa scolara obligatorie
- *exista materia "Film" sau na "Artele Spectacolului" in scoli?

to be continued

Citez... n-x

"(...) An observer watching this farce from Mars would collapse in hysterical laughter..."
N Chomsky

Asimov ne-a tras tzeapa

Daca dai anunt "job de manager liber" te napadesc intrebarile Unde? Cat? Cum? Daca insa zici "vreau un junior" sau un "executive" toata planeta ofteaza la unison disperata ca nu se mai gasesc nicaieri oameni care sa munceasca efectiv (pe bani putini evident) si sa nu aiba nevoie de 25 de intalniri si 48 de mailuri ca sa traduca o propozitie din engleza sau sa decupeze o poza cu o bila neagra pe fundal alb.
Suntem 6miliarde de sefi care nasc zilnic strategii geniale da pe care nu mai e nimeni sa le puna in aplicare. Astia cu dresatu' de animale nu par sa faca cine stie ce progrese ca sunt prea ocupati sa faca powerpointuri despre cum se dreseaza animalele. Pe vietnamezi si pe africani iarasi n-o sa putem conta prea multa vreme ca na, si aia saracii sunt tot oameni asa ca se dedulcesc usor la upper management. Pai ce ne facem?
Io sunt convins ca in secret toata planeta asteapta sa existe roboti pe care sa-i punem sa ne execute planurile geniale: "fa un site de ghicit in iaurt", "fa o firma de trimis telegrame de felicitare", "fa o scoala de suicid"... Partea proasta e ca aud tot mai des "sa inventeze cineva niste roboti..." dar pe criza asta de executanti raman robotii in powerpointuri.

ReTry Online

Acu cateva zile mi-am facut cont pe facebook. Foarte tare frate! In cateva zile o sa am probabil si twiter... Ha ha ha ce-o sa mai rad! De cateva luni incoace ai n-ai treaba te trezesti cu unu care are un "proiect online". Sa vezi ce-o sa si-o fure frate. Adica na, erau deja cativa amarati pe online care de-abia isi duceau zilele. Acu vin sa se bata pe faramita aia de paine toti somerii si falimentarii care mai decare hotarati sa revolutioneze cate ceva. Bai, imi pare rau sa va zic da o s-o dam violent gard. Faza e cam asa: daca nu v-a iesit unde ati incercat prima data e din cauza ca n-aveti suficiente coaie nu fiindca v-ati ales felia gresita. Va paste downshiftingul. Noroc ca printr-un mecanism psihologic documentat la inceputul secolului trecut o sa traim toti cu convingerea ca e alegere personala. Ha, ha, ha...
De maine ma uit la stiri simt/sper ca sunt pe cale sa se inteteasca izbucnirile de violenta fizica. Ce-o sa mai rad.
P.S. Urasc prefixul "re-". Te resun. Revin. Reusesc. Retard. Remarca. Rebranding. Revolutie. Regurgitez.

La multi ani

Deci, in august e ziua lu' Maestru paul everac care in ziua aia si-a pus status "vizitabil". Asa, ca e ziua lu' Mona si oricum uitasem sa va zic

Snobism failure

nici nu stiu daca sunt suparat. am pierdut 400, poate 450Gb de muzica. Ce nu mai gasesc sau nu mai am rabdare sa caut?
Alexander Sopchek, Diamanda Galas, Rahul Sakyaputra, Michael Nyman, Arvo Part, Kammerflimmer Kollektief (ha ha am cd-ul in masina!), bootleg-uri Keith Jarrett, John Surman, Derek Bailey, Anouar Brahem, Paul Motian... si restul pana la 450Gb!
Poate e de fapt o sansa. Poate ma apuc sa ascult cuminte hiturile zilei si cu ocazia asta scap de complexul asta de superioritate care ma tine la balcon de atata vreme in loc sa ies la joaca cu copii in fata blocului. De maine ascult doar KissFM!

Semiar Fofilare, Anul 35, Grupa II

You, Kant, Always Get What You Want

Le lemme, en mathématiques et en logique mathématique, est un résultat intermédiaire sur lequel on s'appuie pour conduire la démonstration d'un théorème plus important.

En logique, un dilemme (du grec δί-λημμα ou dilemma « double proposition ») est un raisonnement comprenant deux prémisses contradictoires, mais menant à une même conclusion, laquelle par conséquent s'impose.

Emmanuelle Q1. Ce pot sa stiu?
Rezultate contradictorii dau doar proiectiile.Viata isi vede linistita de ale ei. A batut de mult filmul. A batut si matematica. Cu Chuck Norris taraie pe jos, daca vrea, la orice ora. Ca si cu orice alt zeu dealtfel.
Viata iti face cacaturi pe care ti le baga apoi pe gat ca si cum ar fi ale tale. Unora le spunem greseli, altora sacrificii. Ete pula! Nu-i absolut nici o diferenta. Stiu de la bun inceput cat pot sa ma sacrific: fix pana unde imi tine orgoliu. E la fel ca sinceritatea, tine exact pana unde tine confortul, avea dreptate Ane-Marie. De fapt toata lumea are dreptate tot timpul. Ma uit la Antichrist-ul lui von Trier azi, ma asez frumos in canapea si ma pregatesc de mari revelatii. Rahat. Suntem penibili cu orgoliile noastre de salvatori, sunteti penibile cu pretentiile voastre de victime. Nimic nou. Intrebati-o pe Madlen daca nu ma credeti, care m-a facut muist atat pe buna dreptate cat si in gluma stiind ca n-are nici o relevanta.
Nu vreau sa te fac sa suferi... Ha, ha, ha... Uite te iubesc, iti pun cantecul ala care iti place, iti ard tricoul ala rosu, iti trec o piatra de polizor prin picior, iti fac o propunere pe care n-o poti accepta. Toate astea sunt decalratii de dragoste. Toate astea se sfarsesc cu crime.
Deci R1: Intrebarea e irelevanta. Stim foarte bine de la bun inceput. Tot.

Emmanuelle Q2. Ce pot sa fac?
Ma uit prin parbrizul murdar. Stiu unde e marea, stiu unde e Tulcea, stiu pe unde s-o iau. Stiu unde o sa ajung (foarte bine de la bun inceput). Nu ma grabesc asadar nicaieri. Ma agit insa cumplit in masina. Muzica e la maxim, telefonul se umple de mesaje si rezervorul se goleste de bennzina. De ce ma cauti in buzunare? Stii (foarte bine de la bun inceput) ce-o sa gasesti. Si dupa ce o sa gasesti ce stiai deja ca o sa gasesti o sa plangi. Si eu o sa ma enervez si o sa te lovesc. Macar bunicul meu procuror avea verticalitatea sa loveasca cu pumnii. Intre timp ne-am rafinat si lovim mai eficient. O directa de stanga in plina tacere, un croseu la incredere, un uppercut in plexul fricii. Sunt la sute de kilometrii si te-am umplut de sange. Daca as fii aproape n-as face decat sa mazgalesc peretii cu sangele asta inainte de a ma ascunde ca sa crezi ca-i al meu cand te trezesti.
Deci R2: n-are importanta... deux prémisses contradictoires, mais menant à une même conclusion...


Emmanuelle Q3. Ce pot sa sper?
Dintr-un mail scris acum 7 ani in 15/09/2002: "Mofturos ca si cum numai voi ati fi de vina. Muzica buna la boxe. Nimic nou dealtfel. Aceeasi vesnica frica de viata. Acelasi consum inutil. Perpetuu tardiv. Angoase suprapuse, amestecate, trasformate prin imobilitate, intr-o mazga din care nu mai ies la suprafata decat tentacule de frica si dispret. Non praxis. De teama mal praxisului de cele mai multe ori. de teama mea de fapt. Si ma intreb daca nu s-ar putea sa fac un efort si sa rog odata pe cineva sa ma iubeasca asa de mult incat sa-mi taie gatul. stiu ca nu se poate da poate cine stie. nu trebuie decat sa ma inteleaga suficient incat sa sesizeze 2 lucruri simple: ca nu e nimic de inteles la mine si ca io stiu asta. Mofturos pentru ca numai eu sunt de vina. Muzica buna la boxe. Si mi-e atat de somn si lene de mine."
Mi se inmoaie genunchii gandindu-ma: "Daca ma iubesti ar trebui sa ma impusti". Da, sigur, (n-are importanta) e o declaratie de dragoste, (n-are importanta) e o declaratie de disperare, (n-are importanta) e o declaratie de neputinta. Inteleg dar cine pe cine ucide pana la urma? Iti simt cutitul pe piele, imi auzi pistolul prin telefonul care tace. Toate crimele incep cu o declaratie de dragoste. De fapt totul e inca posibil. De fapt totul e interzis. Spuneam odata: cand o gasesti pe aia/ala care sa te iubeasca atat de mult incat sa te ucida nu mai vrei sa mori.
Deci R3: orice! poti spera absolut orice. viata poate orice. noi suntem aia care nu pot

Emmanuelle Q4. Ce e omul?
Fluturii se arunca in becuri si se ard. Oamenii trec prin becuri. Eroic, cred ei, se avanta cu capul inainte inspre intamplari ca doar doar s-o lipi vreuna de dansii (poti spera absolut orice). Doar ca, spre deosebire de filmele frantuzesti (poti spera absolut orice) trec inertial prin intamplari si nu se ard decat superficial. E o tehnica de supravietuire. Undeva intre "te iubesc" si "imi pare rau" e un prag pe care il trecem adesea inconstient. Am trecut prin bec! De-acum ne vom vaicarii in continuare ca ne e frica sa nu ne ardem cand de fapt, ne departam cu viteza pana cand e din ce mai bezna, pana la urmatorul bec prin care o sa trecem la fel de ingrijorati, la fel de patetici, la fel de imuni de fapt.
Deci R4: oamenii, spre deosebire de fluturi, au voie sa greseasca identic de mai multe ori. Pare un har, e un blestem care ne tine prizonierii unui cosmar recurent



Lema:
Oamenii nu se schimba.

Dilema:
Ce te faci cand esti structural construit sa vrei sa te schimbi continuu?


Corolar1: Il chema Immanuel da tot o curva era
Corolar2: Pe Hedwig l-au data afara de la scoala pt "You, Kant, Always Get What You Want" deci nu sunt in nici un pericol

From torente with love

Vine newsletteru de la villagevoice sau de la allmusic si daca vezi ceva interesant te duci pe torente. evident ca uiti dupa ce ai plecat si te pui pe colindat. A, uite Wagner - Complete Discography cu un intro de zile mari:

"Hi there folks
I've found something that i think will interest those of you with an interest in Wagner Operas. A little (lol) collection with ALL operas Richard Wagner wrote :o)
If you're interested in heavy metal and have seen Sam Dunn's documentary you have probably heard there about Wagner.
This is classical music, this is opera. The newest opera is Parsifal and Wagner wrote it in 1882, the year before he died. But despite being classical, opera and old, some parts of it are really heavy, others are really beatyful..."

Lui Gelu Naum, cu chirilice

Simbolismul obiectelor naste direct din cenusa,
La botez cade carul mare pe casa,
De ne sar toate stelele in ochi.
Si asa, zambind galaxii, ne stergem mucii pe yahoo
Suspinam pe SMS si ne dam ghionturi pe mail.
In asa debandada cine mai vede ca ploua?!
Se preling oportunitatile pe geam ca rimelul,
Se fumeaza tigarile singure de frica gandurilor
Vrei sa scrii o carte, o istorie si un statut
Legi numerele castigatoare cu elastic ca banii
Duci cainele la patiserie, himera la spitalul de nebuni
Si astepti rasfatat sa-si faca curaj sa puna intrebarea de care ti-e frica.

anorexia sentimentala

Ti-e frica sa gusti, apoi ti-e frica sa inghiti. Dupa aceea, parca simti cum ti se aseaza kilograme de compromis pe coronare, pe zambet, pe amintire. De frica esecului renunti cu totul la hrana incercand disperat sa te convingi ca nu-ti trebuie. Insa gustul merelor din tort te urmareste, vinul cu care ai insiropat blatul iti tulbura gandurile si-asa date la maxim. Ca muzica.
La Sofia vor sa-ti blocheze masina, la unguri te-au blocat cu totul. Scrasnesc din dinti in sensul giratoriu si niciun copil la semafor sa-mi arate iesirea. Am sa raman o blonda anorexica, decorativ si fragil ca o lumanare. Din ce in ce mai slab, din ce in ce mai speriat, inchis in cercul vicios al lui ''daca?'', a lui ''Taci daca ti-s cuvintele ca fluturii”.
Efemer ca vacanta, adevarul meu personal se sparge ca un bec. Prin fereastra, neonul impunator al Hiltonului ma priveste cu condescendenta: nu te mai minti, esti un bec de bucatarie, in cel mai bun caz o lumanare aromata, da, sigur, poti iesi pe terasa sau poti suna la Room service, o sa-ti aduca ce vrei, dar o sa-ti fie frica sa musti. Ha, Ha, Ha...

complexul de mediocritate

plutesc in piscina, ma vad in tavanul de sticla. Pe-o parte a refletiei eu, pe cealalta parte - a refrateiei, stelele. Plutesc rastignit ca si cum as avea petale rosii de trandafir in loc de slip. Ca sa trec la General Audience Rating. Ma montez alert fara coloana sonora. Alternativele sunt Enia ori Nirvana. As vrea The Bad Plus. Nu s-a schimbat nimic. N-am invatat nimic. Am o agenda cu CentroCOOP 1986, la pagina 15, revista de film a lu Rechinu din 1999 nu e copilaroasa. N-am invatat nimic. Nu s- schimbat nimin. Probabli nici n-o sa se schimbe

Ma duc acasa

In caz ca se intreaba cineva nu ma sinucid ca n-am coie s-o fac. Doar ca nu raspund la telefon. Sunt furios, sunt frustrat, sunt disperat. O sa injur in stanga si-n dreapta multa vreme de-acum incolo. O sa injur pe toata lumea ca si cum mi-ar rade toti in fatza "hai frate, nu ti-am zis ca e aberant ce vrei tu?!". Unii o fac din rautate, altii o fac cu blandete incercand sa ma ajute, altii nici macar nu-si dau seama ca o fac. In tot cazul, nu mai am nici vreme, nici chef, nici energie sa fac distinctia. Asa ca: Da! Am dat-o de gard! Si, ca vacaru pe sat, ca prostu, copilareste, cum vreti voi: va dau muie la toti!

Lu Qelu: stiu ca intelegi si nu-i nici o pb din partea ta. Totusi trebuie s-o spun: imi pare rau ca n-am sa-ti dau banii.

Atat 2

windows shopping

Unde draku e Kurt Cobain?

Se pare ca acum trecem si noi de anii 80'. Anii nebuni ai corporatiilor, masinilor de 3 ori mai scumpe decat casa si ceasurilor de marca, false sau nu, purtate daca se poate pe frunte ori pe pula. In romania s-a dat dupa revolutie startul goanei dupa timp. Aveam de, si am facut-o cat de alert a putut Brucan, recuperat 50 de ani de istorie sociala. Am purces cu constiincioziate la treaba: anii 50' cu vanatoarea de comunisti, anii 60' cu bandane hippie la demonstratie in piata universitatii, ani 70 cu criza OPEC si restructurari la fabrici. Toate astea s-au petrecut in doar cativa ani, din 89 pana prin 94-95. De atunci, timp de 15 ani am trait anii 80' ai lui "mai mult, mai repede, acum!". Cum a fost stiti si singuri sau puteti afla de la madlen careia ii multumesc atat pentru postul impecabil cat si pt adjectivul care mi-a devenit tic verbal. Urmeaza in mod logic sa inceapa South Park, sa dispara Michael Jackson si Vama Veche, sa fie la moda hanoracele cu gluga. Pt Kurt Cobain se ofera cineva?