Save life as...

Cand o sa castig la loz in plic sau o sa dau faliment definitiv, indiferent care din ele, o sa ma apuc desigur de scris ca na, ce-ti mai ramane de facut in situatii de-astea?! Nu cred ca exista o suma suficient de mare de castigat la loto sau un faliment atat de adanc incat sa ma apuc de literatura asa ca o sa scriu probabil filme si/sau bloguri. In fine...
Unu din filmele astea o sa fie un remake la Butterfly effect. Cu unu' care poa sa-si salveze viata. Nu in sensu ca taman ce cade un pian de la etaj si se fereste omu plin de agilitate ci la modu ca poa' sa dea "save" si daca o da de gard cu ceva se intoarce si o ia de unde a salvat. Tare frate! Numai ca evident, daca poti sa dai save ca la jocuri, ai sanse sa te blochezi f repede, ca masinuta la perete, incercand sa faci traseul complet si sa culegi toate ciupercile sau sa impusti toti monstruletii. Daca dimpotriva, te arunci ca disperatu' sa urci de la un nivel la altu, nu mai apuci sa te bucuri de joc si te trezesti ca te-ai infundat la nivelu 87 dar iti lipseste o cheie din nivelu 3. Multi reusesc sa se blocheze intr-o trauma recurenta chiar fara "save life as" tocmai pt ca nu au rabdare sa culeaga suficiente ciuperci. Ar trebui deci sa fie ca la pestisoru de aur, sa ai doar 3 sloturi de save.
E... Cum rahat le alegi?! Adica, de unde stii ca e cazu sa dai save? Azi de ex. am obtinut o intalnire importanta. Dau Ctrl+S? Sau imi pregatesc materialele si "salvez" luni chiar inainte de a intra in prezentare, sa am backup daca ma balbai. Si daca pana luni stau beat si ma trezesc ca nu pot recupera...
De unde stim ca suntem ok si merita retinut momentul? Altfel zis, daca ai putea, pana unde te-ai intoarce in timp? Pana acu' 2 ani cand te-ai certat cu Ileana Cosanzeana? Acu' 5 cand ai pornit firma de imobiliare intre timp falimentara? Acu 15 cand ai ales UNATC in loc de ASE? Acu' 20 cand radeau copii de acneea ta? Ala in butterfly effect zice ca poti sa te dai si cu curu de pamant ca rahatul se intampla. Matematica zice ca greselile se propaga in calcul, implicit ca poate fi gasita eroarea initiala (minuscula probabil). Practica ne invata ca nu exista "save life as" asa ca tre' sa ne rostogolim inainte in bulgarele de zapada al propriilor stangaci. La un hop mai mare se desprind cateva straturi dar partia e lunga si se acumuleaza altele.
De-aia io vin si intreb: "Save live as... WHAT?" Ma duc X ani inapoi si am grija sa nu mai patzesc cele 3 grade de blazare in plus si sa-mi temperez din timp cinismul puerilo-furios. Asa, si?! O sa ma plictisesc (si mai tare) la lectiile de pian, la propriul majorat sau la pornografia bahica din facultate.
O sa ajung cu toate lectiile invatate s-o cunosc pe Ea. Doar ca "toate lectiile invatate" inseamna, nu doar ca in Groundhog Day, ca o sa stiu exact ce sa-i spun ca sa ma futa pana seara, ci ca o sa-i spun direct "Iesi fa afara in pula mea d'aici". Sau mai degraba o sa-i spun "Hai sa trecem peste faza cu 'te iubesc>ti-o trag urat>ma urasti>mi-o tragi urat>ma iubesti>ne uram' si sa trecem direct la a fi cunostinte, aproape amici". Aia ori se blocheaza, iti da o palma si razi ori rade si zice "hai sa ne-o tragem" si iar razi.
E ca si cum te-ai duce sa bei o bere cu un fost coleg de scoala generala. Ala e insurat si merceolog iar tu betiv si drogat. Sau vice-versa. Irelevant. Conversatia se leaga, iti amintesti ca erati cei mai isteti din clasa. La fel e si acum. Intelegi tot ce zice ala, dar nu poti participa. Ai vrea sa-l ajuti cand vrea si el o viata inafara slujbei si rechizitelor scolare iar el ar vrea sa-ti explice ca-n Andries, ca totu-i pe dos, ca e tarziu si tre sa plece, ca te asteapta in weekend la barbeque.
"Pe care o voi considera de-acum o oferta" O oferta ca ce?! La ce draku ne ajuta ca stim amandoi ca Print si cersetor e o poveste pt copii?! Facem schimb de ce? Vrei sa-ti spun ca esti frumos si destept? Iti spun, pe bune, dealtfel chiar cred sincer ca esti frumos si destept si o sa vin la tine la barbeque si o sa ma imbat si o sa vomit in masina ta noua dupa cum cere asumarea rolului social. Tu o sa te certi cu nevasta-ta seara ca m-ai chemat desi stiai ca sunt un betiv drogat si o sa va futeti dupa aia pentru prima oara dupa foarte multa vreme. Mi-am facut treaba, ti-ai primit impulsul necesar sa mergi mai departe, o sa primesti promovarea, o sa ai forta sa-ti duci copii la patinoar si n-o sa-mi ceri banii pe care i-am luat "cu imprumut". E o afacere cinstita dar nu functioneaza daca o pui in cuvinte. Inteleg perfect ce-mi ceri. Ma bag, dealtfel nevasta-ta chiar gateste foarte bine dar trebuie sa fim constienti ca numai in filmele americane am putea sa iesim cu bicicletele ca in scoala generala.
Atunci demult, in scoala generala, ai strigat dupa mine si nu m-a calcat masina. Mi-ai salvat viata sau mi-ai distrus-o? Te-ai responsabilizat in ziua aia si ai ajuns merceolog sau ai devenit zeu? M-ai facut invincibil sau m-ai condamnat la dependenta? Ok. Si-acum? Ce facem? Dam save inainte de barbeque sau inainte de intalnirea de 20 de ani? Sau incercam un exercitiu de inconstienta si ne intoarcem cu totul in scoala generala? Care e diferenta intre generozitate si condescendenta? Care e legatura intre disperare si orgoliu? La care capat al riscului e speranta? Save life. Load file. Reset.
In fine... Cata vreme n-o sa castig la loz in plic sau n-o sa dau cu totul faliment o sa ma rezum desigur la scris ca na, ce altceva poti face in situatii de-astea?!

Daca nu mi-a placut cartea...

Am o masina care face "nino nino nino..." daca pornesti din greseala alarma, face "bip bip bip..." cand vrei sa iesi si uiti farurile aprinse si face "biiip biiip biiip..." cand e ceva nasol gen ulei, lichid de frana, roti lipsa (are si un ecran care afiseaza tot felu' de chestii gen "rear lamp failure" sau "driver door ajar").

Ok, acu intrebarea e urmatoarea: daca face "biiiiiiiiiiiiiiii..." continuu, chiar si daca scoti cheia si o inchizi, inseamna ca am castigat un premiu surpriza de la Chrysler?

(Spre onoarea profesorilor mei de la Universitatea Politehnica Bucuresti, recunosc ca nu prea mi-a placut cartea :D)

Paul Goma se teme de plagiat dar face glume bune ca vinul

Mic fiind am citit Sabina si mi-a placut teribil. Mai tarziu am aflat ca Paul Goma i-a scris o scrisoare deschsa lui Ceausescu ceea ce nu i-a placut. Pe principiul "ce tie nu-ti place altuia nu-i face", sau din alte motive, Ceausescu nu i-a scris nici o scrisoare lui Paul Goma. Nici Paul Goma n-a mai scris ceva care sa-mi placa la fel de mult ca Sabina, poate si pt ca m-a oprit cu verificarile dupa Ostinato si Calidor.

Azi am aflat ca Paul Goma mai traieste si are blog. Conform noii mele culturi online - taman ce m-am laudat de curand ca am cont pe facebook - stiu ca ar fi cicvilizat sa dau un link. Pe blogul lui Paul Goma insa gasesti nite pdf-uri care sunt protejate in asa fel incat sa nu poti da copy(right). Cum n-am nici un fel de respect pt proprietatea intelectuala (nu ca as avea sensibilitati pt alte forme de proprietate) am sa postez totusi ce voiam sa postez fara link si fara copy/paste. E vb de finalul apoteotic al unui text unde taraste pe jos cu poeta Angela Marinescu (pe motive bine intemeiate dealtfel dupa umila mea parere):

consumer advice

Ceasurile Sector sucks big time!

Cred ca eram printr-a 5-a cand au aparut de la sarbi vestitele ceasuri cu melodii. Stiti, alea pe care lipeai o bucata de scotch ca sa le faci "ecran color". Pe-atunci - nu s-a schimbat mare lucru intre timp - eram (ma rog, ai mei la vremea aia) suficient de bogat cat sa-mi inchipui ca merit dar nu suficient cat sa am. In concluzie am suferit cumplit cand toti colegii mei "care contau" aveau ceas cu 7 melodii numa io nu. Chestia asta s-a transformat intr-o forma de psihoterapie personala. De fiecare data cand o dau de gard sau ma apuca depresia, daca nu-i atat de grav cat sa fug la Tulcea*, imi iau un ceas. Un ceas de suficienti bani cat sa-l simt da nu atatia cat sa saracesc sau sa plang daca il pierd. Cam cat o betie medie in oras.

Am avut Casio, Jungans, cateva Swatch, Orex, Poljot, Seiko, nenumarate no-name, si chiar vreo doua fake-uri.

In septembrie, din motive pe care nu le vom discuta aici, mi-am luat un Sector pe care am dat aproape 300€. Nu mai merge. Sa moara!

* Am fost prima oara la Tulcea acu cativa ani. Nu s-a intamplat nimic rau atunci, dimpotriva, dar locul a ramas. E un hotel pe faleza unde, daca e iarna si bate vantul, poti sa-ti fumezi toate greselile pana dimineata cand iti da o chelnetita grasa si mamoasa o cafea si o omleta si te trimite acasa sa faci greseli noi.

Desfasurator

Dupa o plictisitoare sesiune de filosofie de cafenea m-a palit iar introspectia. Am hotarat ca ma aflu undeva intre vesurile 2 si 16...

1. Well they come and pull me from my house

2. And they drag my body through the streets

3. And the sun’s so hot I think I’ll catch fire and burn up

4. in the summer air so moist and sweet

5. And the people all come out to cheer

6. Rocks in the pathway break my skin

7. And there’s honeysuckle on the faint breeze today

8. With every breath I’m drawing in

9. I want to cry out but I don’t scream and I don’t shout

10. And I feel so proud to be alive

11. And I feel so proud when the reckoning arrives

12. Crowds grow denser by the second

13. As we near the center of the town

14. And they dig a trench right in the main square right there

15. And they pick me up and throw me down

16. And I start laughing like a child

17. And I mark their faces one by one

18. Transfigurations gonna come for me at last

19. And I will burn hotter than the sun

20. I waited so long and now I taste jasmine on my tongue

21. And I feel so proud to be alive

22. And I feel so proud when the reckoning arrives

Planeta noastra e la mishto

Va aduceti aminte de cainele care a muscat japonezu'? Stiti, cainele comunitar aparat in proces de Paula Iacob cu martori care descriau caracterul imaculat al patrupedului... E, asta e povestea care ma face sa cred ca urmatoarele istorii de birou nu sunt doar nascocierea bolnava a amicilor mei "excentrici" ci mai degraba dovada ca enuntul din titlu e un eufemism.

- 1 -

Inventar de pitchuri

scena reala in 2 acte

Personaje:

Om. Birou de PR. Bipedă. Firma

Actul 1

Om (catre Bipeda secretara):

Bai hai sa facem un fel de inventar sa vedem cene-ar mai trebui la biroul asta

Bipeda secretara:

Sigur sefu'

Omul pleaca la o intalnire si cand se intoarce o gaseste pe Bipeda concentrata adanc pe sarcina ce-i fusese atribuita. Da, facea inventar. Tocmai numara postiturile. Pe bune! Serios, aplicat, cu abnegatie. Om ofteaza si fireste o indruma in suturi spre o cariera de sotie de deputat avand ca hobiuri calatoriile, muzica si shopingul.

Actul 2

Ne aflam in biroul de la o Firma unde personajul nostru, Om, asteapta sa primeasca un brief si caietul de sarcini pt a intra intr-un pitch. Pe usa intra Bipeda pe care o concediase cu ceva timp in urma.

Om:

Ce surpriza! Ce faci aici Bipeda?

Bipeda (serios, spunand adevarul cu un ranjet victorios):

Eu sunt directoarea de marketing!

- 2 -

Adio pica frunza

scena reala intr-un act

Personaje:

Bipeda Junior account, Corporatia X, Agentie, Om2

Actul 1

Bipeda:

Om2, ajuta-ma si pe mine sa bugetez actiunea asta pt Corporatia X ca nu prea ma pricep. M-am angajat de curand la Agentie ca aveam o pila la sefu'.

Om2.

Stiu cum te-ai angajat doar uitandu-ma la tine. Ia, ce-ai scris pana acu'?

Bipeda:

Pai, am scris Frunza - 200E; Foarfeca - 20E; Actor care sa taie - 250E; Caine- 500E

Om2:

Poftim?! Bai, tu faci misto de mine?! Ce actiune e asta?

Bipeda:

Pai sa vezi, am fost la intalnire la Corporatia X si aia ziceau ca uite, toti concurenti fac actiuni de CSR pe mediu si ar trebui sa faca si ei. Dar nu le-au placut ideile noastre si domnu' director de-acolo a dat el o solutie si io m-am apucat sa bugetez. A zis ca mai bine sa taiem frunze la caini...

cand clachezi?

te-a parasit Claudia Schifer (asa o cheama?), te-au dat afara de la slujba, ai aflat ca o sa-ti ia banca apartamentu... Cand o iei razna? Cand iti busesti masina? Cand iti scapa telefonu in buda? Mi-am dat seama ca pt mine, unul din punctele astea de ruptura ar fi sa ma trezesc singur in casa fara bricheta. De fiecare data cand se intampla (des) ma apuca pandaliile.

loto again (in colaborare cu Mona)

M-am chinuit multa vreme sa definesc cat de bogat vreau sa ajung. Am reusit azi:

Vreau sa am o corporatie multigalactica unde daca suni si te pune pe hold sa-ti cante live un cvartet de coarde.

Leonardo Da Vinci o suge - filosofia religiilor by Baronu', betiv semidoct

Avem nevoie disperata de religie. Au zis prea multi chestia asta ca sa merite sa caut un citat celebru, ca sa ma dau de intelectual. Aveau dreptate. Treaba nashpa e ca pe cat am accelerat consumerismu am accelerat si viteza cu care religiile se uzeaza. Cum ar veni, nici religiile nu mai sunt ce-au fost.
Faza cu dumnezeul supranatural care face si drege a tinut cateva mii de ani in ciuda lui Torquemada, Nietchze, Becali. Are o mare calitate care ii e si cel mai mare defect: da, iti rezolva toate problemele dar numai dupa ce crapi si, catch 22, nu si daca te sinucizi. Crestinismul s-a futut din cauza umanismului si renasterii. Omul, central siesi, s-a huzurit la hedonism si are acum nevoie de rezolvari imediate nu de pielea ursului din padure pe care i-o ofera sarbatoritul (stiti, e ziua lui acu' pe 25).
Tehnologia si arta, au facut figura buna prin sec 18-19, Stan si Bran, ca si crestinismul vs religiile orientale: un bully mare si increzut, stiinta, care credea ca le stie pe toate si altu mic si amarat dar simpatic, arta. Tehnologia a dat-o de gard din cauza preotilor ei - cercetatorii americani - care ne ofera cel putin saptamanal o epifanie inutila ("...cows who have names give more milk than cows that are nameless." ref. here or here). Arta a pizdit-o din cauza lui Teophile Gautier. Mai intai pictor, dupa aia literat si critic. Artist domle'ce sa mai... Si, ce-a inventat artistu asta? "L'art pour l'art", slogan care nu doar ca le-a scos peri albi in egala masura realism-socialistilor si lui Joan Baez dar, mai grav, ne-a obligat pe noi bietele oite ratacite sa ne gasim singuri Calauza*, sa ne scriem singuri dogma si bibliografia. (n.b. blogurile NU sunt o rezolvare si chiar daca ar fi au venit prea tarziu, omu' a murit acu 100 si ceva de ani)
Oh, iata-ne deci in sec 20. Avem un candidat care pare serios: psihanaliza. In principiu are cam tot ce-i trebe. Te rezolva pe loc (ma rog, nu chiar pe loc, in cativa ani de terapie da macar in timpul vietii). Are preoti care trebuie tratati cu deferenta - analistii si are ritualuri bazate pe o dogma structurata decent (adica mii de pagini de terminologie obscura si logica in pastisha). Pentru practicanti e ok: stai pe canapea sub bustul lui Lacan, Jung sau Freud de la caz la caz daca esti de rit Lacanian, junghian sau freudian. Beleaua psihanalizei insa e ca se misca prea incet. Daca de exemplu la 16 ani incep analiza ca am putza prea mica o sa rezolv problema pe la 39 de ani cand intre timp sunt insurat cu o grasa urata si am o slujba de rahat. In ritmul asta, pe la 90 de ani o sa inteleg si o sa accept ca n-am intrat la facultate...
De aici incolo se succed rapid democratia (no comment), starurile pop (fie ca ne gandim la Britney ori Andy Warhol), existentialismul si desigur noua cruce a sperantei: visa mastercard - pangarita cumplit dupa cum stim in ultima vreme.
Ne aflam carevasazica in oraresce impas. Cum ar trebui sa fie?
- sa functioneze pe niste principii pe care nu le intelegem deci sunt imune la verificari.
- sa promita rezolvari sau si mai bine sa nege existenta problemelor
- sa fie evolutiva. sa-ti permita sa mergi de la conventie sociala si superstitie la extaz habotnic in etape clare si usor de parcurs.
Ce?! Drogurile? Hai frate... Io vorbeam serios. Religia e ca moneda nationala, functioneaza doar daca are un numar critic de adepti. Deci hai sa alegem una din astea ori, daca vreti, preferatul meu, profetul pestilienilor.

*daca cineva isi inchipuie ca ma gandeam la Tarkovski ii multumesc. Daca cineva isi inchipuie ca voiam sa zic ceva subtil cu asta il rog sa-mi dea niste bani pana maine sau, doar cu foto, sa se dezbrace ca nu-i fac nimic.

Fuck psichotherapy give me 4X4

multumesc Ringier, stii tu, pt aia 3cm In plus.
Ma intreb, de la Aston Martin ori de la vandut tari cat...?

Exarhu, Moisescu, Bedros Horasangian, internetul si filmele indiene

Aici Razvan Exarhu si Andi Moisescu ii ofera lui Bedros Horasangian un hand-made cu ocazia lansarii de carte.
Ceea ce imi aduce aminte de BombayTv, mai bun cu 678% decat Solitaire-ul in zile de-astea cand mai bine ascuti un miliard de creioane decat sa rezolvi cea mai simpla problema din culegere:

Limba de plastic strike back

Vorbeam cu Q acu cateva zile si imi zicea ingrijorat de soarta natiunii asteia ca se vand in draci cartile de self-help. Avea dreptate. Se pare ca nu ne-a folosit la nimic criza, suntem intr-o continua dezvoltare personala in 7 trepte. N-am nimic cu dezvoltarea personala da mi-e tare teama ca o sa ascult cat de curand o conversatie cam asa:
- M-ai sunat dar eram prins. sper ca n-ai probleme.
- Oh, stii ca nu exista probleme, doar provocari.
- Chiar asa! iata, azi la coada la somaj, in timp ce faceam networking, am aflat un pont minunat. Se pare ca noua cantina sociala din Ferentari e un hub de oportunitati.
- Abia astept sa-mi faci o prezentare desi acum ma preocupa mai mult proiectul de care voiam sa-ti vorbesc.
- Te ascult. dar te rog fa-mi un brief.
- Ma stii doar: eficienta pe primul loc! Asadar: avand in vedere ca tocmai imi arde casa, crezi ca ar fi fezabil sa cautam niste oportunitati intr-un proiect de time-sharing pe banca unde locuiesti in parc?
...

Asumarea noptierei

E la fel de firesc ca a te apleca sa mangai cainele gazdei. Toata lumea o face, mai discret ca sa dea dovada de buna crestere, mai agresiv ca sa-si afirme confortul in casa respectiva, echidistant cand esti cu adevarat ca acasa. Oricum te uiti. In raftul cu CD-uri, in biblioteca, pe noptiera daca e cazul. De ce? Demult nu mai vrei sa afli ceva despre celalalt dupa ce asculta sau citeste. Cu exceptia unor scene penibile din filme, daca ai ajuns la el acasa, ai schimbat deja cel putin 5 replici si asta e arhisuficient sa stii cu cine stai de vorba. Nici sa gasesti pt tine ceva de imprumutat nu mai e cazul. Nu ajungi sa imprumuti carti decat din casele aflate la maxim 2 grade academice si in cazuri extrem de rare la un zero diferenta de venituri. Care sunt sansele sa gasesti tocmai in casa aia ce n-ai gasit in toate casele asemanatoare in care ai fost?! De ce continuam insa s-o facem? Probabil din obisnuinta de pe vremea cand inca mai descopeream lucruri, ori poate pt un zambet ieftin dar superior: "a, uite..." sau "ha, nu m-as fi gandit, probabil e ramasa de la o fosta gagica"
Am vazut noptiere de tesatoare cu poezii de Paunescu avand praf de jur imprejur ca si cum ar fi ramas acolo de la studentul din vara trecuta. Am vazut Peter Brook pe noptiere de sales-manageri, Makine si Adam Smith in case in care mirosea insistent a iarba si vodka.
Am vazut de curand intr-o casa cu vedere, gazon si garaj subteran "Spalarea banilor murdari". Mi-am amintit cat am ras cand am gasit la mine sub pat o carte pe care scria limpede, imediat sub titlu, ca face parte din genul literar "business thriller". Am zambit stiind ca in timp ce eu zambesc, berlina mea fiabila sta frumos parcata cu oglinzile rabatate in fata casei. Am zambit stiind ca laptopul meu e in geanta la intrare iar telefonul cu taste qwerty asteapta pe silent in buzunar sa-mi citesc mailurile. Am zambit inchipuindu-mi procesul decizional prin care viitorul proprietar de vila, la vremea aia doar aspirant probabil, a ales cartea asta. "Am doar 15 lei, ce sa-mi i-au 'Spalarea Banilor Murdari' sau '7 Metode Moderne de Spaga'? "
In timpul asta intr-o casa unde mirosea a vodka, mult mai tanar si mai betiv ca acum, citeam de pe o noptiera Adam Smith ca pe Coran, sa-i intelegem si pe "ceilalti". Peste 10 ani, sunt in casa intretimp-magnatului, citind Theodor Adorno. Oamenii nu se schimba. Get used to it! Magnatul o sa vanda in continuare tari iar eu o sa ma zbat mai departe intre confort si revolta, prea lenes sa fac ceva, prea orgolios sa-mi asum lenea.

Absurd de aleator

"Renuntarea are marele avantaj de a fi atat politica cat si mistica" - Eugen Ionesco
"(...) In vremea aceea si zeii si oamenii dormeau fara griji, caci nu exista nici trecut, nici viitor, doar un vesnic azi" - mitologia nordica

L-am oficat cred nitel pe Rechinu cand am zis ca e de cacat filmu lu Copola facut dupa Eliade acu 2 sau 3 ani (l-am vazut abia zilele trecute). Dar e. Asta e. Daca s-a vrut de arta n-avea destula... arta iar daca s-a vrut "Codul lu' Davinci strikes back 2" n-avea nici destul "cod" si nici pe departe destul "strikes". Speram ca romanii se vor molipsi de la Copola si nu vice-versa. Ma rog...

Intre a accepta sau a nu accepta o influenta, un sfat, o cerere stau cateva straturi de decizii aleatorii. Pe de-o parte a aluia care cere pe de alta a celui care tre sa faca/dea/raspunda. Fireste, calcule generice se pot face, chiar cu oarecare precizie. Daca de exemplu stii despre mine ca nu-mi place sa stau cu lumina aprinsa, o sa incerci sa afli daca eram sau nu acasa cand ai trecut pe la geamul meu, intrebandu-ma daca "am gasit aseara loc de parcare ca n-ai vazut masina jos" si in nici un caz daca "dormeam la ora X" ca ai vazut lumina stinsa. Ori daca vrei sa-mi ceri ipodul pentru weekend si stii ca-mi vine in vizita o matusa care ma enerveaza, incerci cu "oricum nu stai cu aia acasa" mai degraba decat cu "oricum trebui sa o asculti pe aia" fiindca s-ar putea sa fac fac sinapsa ca ma pot folosi de casti ca sa scap. Insa, chiar daca iei in calcul toate variabilele de care dispui ajungi doar la o linie generala a discursului. Formularea exacta care sa convinga tine de noroc. Sa zicem ca ai stabilit ca cea mai buna metoda sa ma convingi ca te iubesc este sa ma certi, sa-mi zgandari orgoliul, sa ma scuturi.
Ce incerci "esti un bou" sau "magarule"? Nu stii cum imi spunea bunica cand varsam laptele pe mine si nici daca seful care m-a cunoscut cel mai bine ma facea "bou" ori "idiot". Esti in bezna. Bajbai. Si daca nu suntem la prima "negociere", ai consumat deja generalitatile, nu mai poti umbla cu improvizatii, e nevoie de lovituri de precizie laser. Esti la mana norocului.
La fel eu, de pe cealalta baricada - ma enervez ca m-ai sters de pe Facebook sau ca n-am forta sa-ti trimit scrisoarea pe care ti-am scris-o si o citesc in continuu de ieri noapte? Si, odata nervos ce fac, vin la tine in fata blocului sa urlu sau ma duc si ma imbat exemplar? E o chestiune care tine de 2 sinapse in plus sau in minus. Daca imi ziceai "tampitule" imi aduceam aminte de tata si iti inchideam telefonul, la "fraiere" as fi ras gandindu-ma la diriginta care voia sa ma trimita la cercul de pictura pt care n-aveam nici un interes.
"Six degrees of separation" e valabil si pentru decizii (a nu se confunda nicidecum cu actiunile, alea sunt cu totul altceva si de cele mai multe ori n-au nici o gara cu deciziile). Suntem la maxim 6 sinapse de suicid, insuratoare, crima ori hirotonisire. Ma inclin intr-o parte sau alta printr-un lant sinaptic pe care il influentezi prea putin, pe care il controlez doar partial.
De-aia cand nu exista decat azi merge si cu "asa am vrut noi" si pare credibil. De-aia cand renunti ma amuz fiindca e o declaratie inutila ca o injuratura pt "aia" care conduc tara asta de cacat sau o blasfemie nascuta din frustrare. De-aia...

Baronu despre HotNews: portal de umor involuntar

Daca ma-r amuza greselile de ortografie n-as mai fiii deprimat niciodata doar citindumi blogul. Asta insa mi s-a parut foarte tare fiindca am zambit in secred gandului ca ala care a scris o, a facut o special, sictirit ca are salariu, mic sau ca-l fute sefu sau ceva:
[later edit] cat despre "romanul s-a nascut la sat", sau vesnicia nu mai stiu exact... hai frate! Copilu perfect, definitiv si irevocabil urban care a scris chestia aia... pe bune acu... de cate ori foloseste cuvantul repectiv altundeva decat in propozitia "Hai ba, da si mie o bere nu fii vac" sau "Hamburgerii... aaa... dunno din ce sunt made. Might be resturi de vacs"

Cand castig la loto...

Imi iau submarin Maserati, televizor de 1km latime si Audemars Piguet cu 56 de melodi. Fireste.
Dupa aia fac asa:
- bag bani cam cat pt 3 Lord of the Rings si ecranizez seria Fundatia. M-am saturat de fantasy cu bugete uriase si de Dune facute mai mult sau mai putin prost.
- il pun pe Amon Tobin sau pe Prodidy sa cante Vara din anotimpurile lu' Vivaldi. Sau pe Sigur ros. E atat te puternica bucata aia chiar si asa uzata pe coloanele sonore a tuturor reportajelor de calatorie din Praga sau orice catun italian
- il bag pe Marcuse si pe von Trier* (fara Antichrist - vezi mai jos) in programa scolara obligatorie
- *exista materia "Film" sau na "Artele Spectacolului" in scoli?

to be continued

Citez... n-x

"(...) An observer watching this farce from Mars would collapse in hysterical laughter..."
N Chomsky

Asimov ne-a tras tzeapa

Daca dai anunt "job de manager liber" te napadesc intrebarile Unde? Cat? Cum? Daca insa zici "vreau un junior" sau un "executive" toata planeta ofteaza la unison disperata ca nu se mai gasesc nicaieri oameni care sa munceasca efectiv (pe bani putini evident) si sa nu aiba nevoie de 25 de intalniri si 48 de mailuri ca sa traduca o propozitie din engleza sau sa decupeze o poza cu o bila neagra pe fundal alb.
Suntem 6miliarde de sefi care nasc zilnic strategii geniale da pe care nu mai e nimeni sa le puna in aplicare. Astia cu dresatu' de animale nu par sa faca cine stie ce progrese ca sunt prea ocupati sa faca powerpointuri despre cum se dreseaza animalele. Pe vietnamezi si pe africani iarasi n-o sa putem conta prea multa vreme ca na, si aia saracii sunt tot oameni asa ca se dedulcesc usor la upper management. Pai ce ne facem?
Io sunt convins ca in secret toata planeta asteapta sa existe roboti pe care sa-i punem sa ne execute planurile geniale: "fa un site de ghicit in iaurt", "fa o firma de trimis telegrame de felicitare", "fa o scoala de suicid"... Partea proasta e ca aud tot mai des "sa inventeze cineva niste roboti..." dar pe criza asta de executanti raman robotii in powerpointuri.

ReTry Online

Acu cateva zile mi-am facut cont pe facebook. Foarte tare frate! In cateva zile o sa am probabil si twiter... Ha ha ha ce-o sa mai rad! De cateva luni incoace ai n-ai treaba te trezesti cu unu care are un "proiect online". Sa vezi ce-o sa si-o fure frate. Adica na, erau deja cativa amarati pe online care de-abia isi duceau zilele. Acu vin sa se bata pe faramita aia de paine toti somerii si falimentarii care mai decare hotarati sa revolutioneze cate ceva. Bai, imi pare rau sa va zic da o s-o dam violent gard. Faza e cam asa: daca nu v-a iesit unde ati incercat prima data e din cauza ca n-aveti suficiente coaie nu fiindca v-ati ales felia gresita. Va paste downshiftingul. Noroc ca printr-un mecanism psihologic documentat la inceputul secolului trecut o sa traim toti cu convingerea ca e alegere personala. Ha, ha, ha...
De maine ma uit la stiri simt/sper ca sunt pe cale sa se inteteasca izbucnirile de violenta fizica. Ce-o sa mai rad.
P.S. Urasc prefixul "re-". Te resun. Revin. Reusesc. Retard. Remarca. Rebranding. Revolutie. Regurgitez.

La multi ani

Deci, in august e ziua lu' Maestru paul everac care in ziua aia si-a pus status "vizitabil". Asa, ca e ziua lu' Mona si oricum uitasem sa va zic