Recensamantul cacatilor

Cainii pot fi educati sa caute droguri, sinistrati, trufe, orbi si o seama de alte lucruri. E un lucru laudabil atat pentru caini, care au dat dovada de adaptabilitate, cat si pentu specia umana, care a dat dovada de confort rezervandu-si timp mai mult ca sa caute pe google. In starea lor naturala insa, caini cauta cacat. Pe al lor si/sau pe al altor caini. Inevitabil, stapanii lor, care ies cu religiozitate dimineata si seara "sa-i plimbe", fac acelasi lucru. Este de fapt o lunga plimbare la buda a unei asistente sociale - stapanul si a unui invalid miliardar si ipohondru - cainele. Asistenta il dojeneste din cand in cand, profesional si inutil, sa nu mai scurme in cacat si sa nu se mai enerveze pe directorii de marketing de la companie sau pe country managerul din Pistria care latra ca niste vagabonzi, incercand sa-l linga sau muste de cur in functie de rezultatele glicemiei din ziua respectiva. Cainele, cu desavarsire senil, isi continua nestingherit recensamantul cacatilor. Stapanul, la fel de nestingherit, se face ca nu observa pericolul ca la orice actiune mai energica a lesei sa fie scos din pedigree - acest testament prin care cainele ii lasa omului dreptul imuabil de a-si transforma orasele wc-uri fara taxa. Nici nu merita povestita intalnirea intre doua astfel de asistente, odata tinere si frumoase, acum fete batrane cu celulita pe tot corpul si cu sperantele lasate de la atata burghezie statuta. Se vad de departe si cu o zvacnire de orgoliu incearca sa preia macar momentan controlul. "Rex fii cuminte!" Evident ca pe Rex il doare fix in pula, de fapt, ca orice cap incoronat, nici nu asculta ce-i spun supusii. El alearga nepasator catre curul pe care inca nu l-a mirosit, lasand in grija sapanului-asistenta grija de a receptiona scuipatul soferului care a trebuit sa franeze violent si indignarea babei care a scapat de frica punga cu oua desi se afla la balcon, in autobuz sau in alt cartier cu totul. Odata ajunsi suficient de aproape de locul unde cei doi caini ii ignora, stapanii incep un dialog fara prezentari formale ca al poesorilor de Trabant sau de cancer ori al evreilor din ghetoul varsoviei. Un schimb de clisee egocentriste ca al sotiilor nascute astfel: "Al meu..." Se despart, nu cand au terminat de vorbit (oricum n-aveau nimic sa-si spuna ci numai sa-si confirme), ci cand au terminat cainii de amusinat. Fiecare pe drumul trasat de regele caine. Fiecare multumit ca are ceva de facut in viata.

outch!

I DO have a twin brother which is gay. He DOES have a date tonight.
...
And yes, of course I get the joke wrong, it was a siamese brother...

Reciprocitate

Asa se chema o poezie pe care o stiam. Ma cearta ca imi ignor blogul. Pai... Ba el pe mine. Nu-i vorba ca nu se intampla nimic in zilele cand nu scriu aici ce se intampla. Doar ca e o limita auto impusa, de fapt imanenta, blogului - personal numai in limitele cinismului.
V-as putea spune ca pestii din hotelurile de 4 stele sunt draguti, negru catifelat, si zboara lasciv, ordonat si decorativ printre umbrele palmierilor de plastic care se arunca dinspre plaja spre bufetul suedez. Vedeti... credeti ca fac misto probabil; de pesti, de stele, de plaja goala din Vama, de plaja cu pescarusi din Mamaia, de faleza din tulcea unde e la fel de iarna. Nu fac. Da n-am nici cum, nici de ce sa insist. De-aia insist: blogul si bancurile bune se fac in gasca. Sexul in grup e adolescentin demonstrativ.