E sănătos să te bucuri de necazul comeseanului? Nu știu dar
e cel puțin uman. De-aia mă bucur sincer văzând cu câtă inocentă naturalețe se
mira acum fanii lui Băsescu de abuzurile noilor guvernanți. Imi aduc aminte
discuții de terasă în care nu reușeam să înțeleg cum de li se pare amuzant
prietenilor mei că președintele scuipă, înjură sau își pune metresele
ministrese. Sau frustrarea cu care citeam demonstrații laborioase și de
neatacat cu argumentele mele rudimentare, în care d-l Plesu arăta națiunii că e
frumos și bine la noi în țară ori în tot cazul, că nu-i nici urmă de dictatură.
E oare semn de dictatură dacă schimbi ICR-ul mai degrabă decât dacă îți înscăunezi
o Eba europarlamentar?
Cât și am înțeles ce pasiuni (inutile) poate stârni fotbalul
– tot atâta bere capeți și dacă câștiga echipa fucsia și dacă câștigă echipa
ciclam dar până se stabilește scorul sau adormi ai o cauză pt care lupți (a se
citi perorezi) cu înverșunare.
Eu personal țin cu echipa care are mai puține derapaje la
autobază și cred ca nu-i greu de stabilit asta între Ponta și Basescu. Cât
despre ICR, cu tot respectul pt îngrijorarea sutelor de intelectuali care și-au
pus poze cu papioane pe FB, cred că se află în pericolul de a fi salvat fix cum
a fost “salvată” Vama Veche de Mircea Toma.
