Ars Bloggus

Cum oare sa incepi un post in care vrei sa zici vreo trei chestii cel putin la fel de importante daca nu cumva mai importante? Hm...

Dimineata devreme (ceata-i lipita de drum)

Nici io nu m-am trezit inca. Am sunat din somn. Tel 1 nedabil. A trebuit sa deschid ochii. Tel 2 asemenea. Trebuia sa-i zic neaparat cuiva "Te iubesc". Cre ca ma culc la loc. Invers. *** Sper sa te lasi usor R. ** Tata, tu esti? A, domnu' Naum. Va doresc sa Gellu. * Tie, apropos de toate celelalte: Biciuiesc colindatorii orasul, cafeaua n-are pic de banut. A murit bunica de anus contra naturii si eu de iubire contra tuturor. Pai hai si la anu'!

Recapitulare:
Virtual Pool 3 (2000), KJ - Rarum (2002), GN - Zenobia (google), M - eu (1974 - n)

Exercitiii:Priviti cu atentie colectivul de tineri din imaginea de mai sus. Folosindu-va de imaginatia, substantele psihotrope sau alcoolul din dotare, vizualizati tinerii respectivi interpretand balada populara "House of the rising sun". Radeti. Aduceti-va aminte ca SUA e superputere mondiala. Singura. Plangeti.

Vocabular

Touchscreen, 3G, wi-fi, clamshell, slide, bar? Mi-e dor de vremurile cand eram atat de sarac incat credeam cu adevarat ca e suficient un buton verde si unu rosu.
Apropos, va mai zic odata sa pricepeti: vreau ca pana imbatranesc sa nu se mai inventeze nimic, sa nu rada nepotii mei ca nu stiu sa umblu cu teleportarea ori interfata neuronala.

Cu Imogen Heap (Speak For Yourself - 2005) se pare ca am cucerit un sofer de la ProTV. Cu Pavel Gageanu m-am cucerit pe mine de cateva ori. Cu asta se poate cuceri orice. Sectiunea de muzica e absolut impresionanta. Acum s-ar potrivi o intrebare retorica de genul "ma intreb daca oamenii astia chiar...". Ei bine io nu ma intreb nimic. Nici daca simtul ridicolului se afla cu adevarat in relatie de proportionalitate cu prostia; nici daca o sa incetez vreodata (eu sau oricine altcineva) sa consider cretinismul altora ca dovada a propriei inteligente; nici daca eugenia este pentru suicid ce este violul pentru onanie; nici daca lui Martin Page i-a iesit inainte sau dupa ce a gasit titlul cartii; nici... E la fel de relevant ca si "Why won't God heal Amputees?" sau "De ce eu?"

citez (as seen on tv!)

"aseara, luna desena un drum pe apa" iremediabil uzat in propriul anonimat. pacat.
"sub talpa pe ploaie troznesc nucile ca melcii" ihi, da chiar! cred...
"fix jumatate din drumuri le-am facut spre casa" eu, ziua, spunand ceva (cuiva).

Retetar 2, (ups 1)

Cand cineva "Nu lua. Faina mai avem." exista 3 posibilitati:
1. anost consumerist: enuntul indica o starea de consum bazata pe date statistice calitativ-cantitative si este defectiv de esenta onirica. Balast comunicational cu toate atributele morfo-functionale ale numitului sistem: influenteaza pescajul si deplasamentul cuplului, creste inertial stabilitatea in detrimentul flotabilitatii si manevrabilitatii, mareste siajul creand (numai) impresia unui traseu notabil - deci suplinirea cantitativa a unui bagaj emotional pauper. Denota starea de COlucrare inertiala si nu cea de CONlucrare asumata care ar implica distributia eficienta sarcinilor. Surogat secularizat al dialogului analitic, creeaza prin reiterarea informatiei redundante (dar conflictual neutra) a unui liant anestezic intre elemente ce si-au pierdut starea de valenta - metadona ontologica.
2. aspirational prozaic: in acest caz este transpunerea jocului "de-a mama si de-a tata" pe subiecti biologic maturi. Se constituie ca intermezzo temporizator pe functia de normalitate in acceptiunea ei socio-culturala. De obicei element stilistic in cadrul jocului mai larg al negocierii prenuptiale, indica disponibilitatea izolarii domestice si pregateste sau participa la stabilirea raportului de forte. Putand fi vehicul plurisemantic propune, evoca sau consolideaza simboluri din semiotica de cuplu - marul primordial.
3. chiar mai avem faina

Retetar

In lipsa unei bunici la tara care sa ma creasca descult si liber sa ajung si io poet, m-am facut bucurestean. Chestia asta vine cu o serie de responsabilitati. Trebuie sa stii cateva bancuri usturatoare cu ardeleni, sa-ti aduci aminte cu nostalgie de vremurile cand ascultai This Mortal Coil si Pixies si sa n-ai niciodata unde manca ceva "calumea". Asta cu mancatu' e cu atat mai importanta daca, ca si mine, nu intelegi de ce trebuie sa strici ordinea delicata a incaperii de facut cafea, aruncat gunoiul si tinut bauturi la rece, apucandu-te de gatit.
Saptamana trecuta insa am gasit pasta de maciese intr-un magazin. Am cumparat 3 borcane, o tigaie, 5 oua, faina, lapte si ulei dupa gust. Restul aveam deja acasa: aragaz, Tudor Gheorghe, carte de bucate si Jan Garbarek; amintiri despre bunica la Cluj si promisiunea unui zambet superb. Un zambet de-ala care te face sa vrei sa vanezi. Sa pleci dimineata cu arcul si sa te-ntorci cu o halca de zimbru si un buchet de flori. Zakir Hussain si Julio Iglesias. Clatite cu maciese. Ca o excursie acasa. Nici nu-mi dadusem seama ce dor mi-era. Am trait atata vreme cu glucoza intravenos de la KFC ca uitasem ce bine e sa repari Dacia duminica si sa aranjezi antena inainte de meci. Imi vine sa cumpar ciment sa-mi fac balcon ca n-am unde pune muraturile... Iar acasa!

citez (rubrica nepermanenta)

Impecabil Fifea: "Bine, bine, Maslow si mai cum?"

O pui pe muzica sau o pui pe fuga?

In liceu ii uram din tot sufletul pe rokerii cu plete care cantau la chitara. Aveam convingerea ferma ca ei erau motivul pentru care viatza mea sexuala intarzia sa inceapa. In toate excursiile, dupa ce se terminau bateriile radiocasetofonului, faceau furori in fata fetelor, cu refrene Ducu Bertzi, Metalica sau o combinatie intre. Am tras atunci concluzia ca trebuie sa stii muzica ca nimeni altul ca sa te placa fetele. Si-am inceput sa strang casete peste casete, benzi peste benzi. M-am avantat foarte serios in cruciada mea impotriva ignorantei muzicale, si nu m-am oprit nici dupa ce dezideratul initial a fost indeplinit cu participarea generoasa a unei sticle de vin si a proverbialei vecine de 35 de ani (care evident asculta numai Angela Similea si Savoi). Am ajuns astfel sa colectionez formatii pe care le consideram perimate deindata ce aflam ca le ascultasera si altzii. Curiosity Killed the Cat– aaa, sigur, imi place da e mai tare The Smiths. The Cure , Depesh? dragut dar prea comercial?! Noi ascultam numai muzicieni “de nisa”, cat mai obscuri cu putintza, cat mai departe de hulitul, uciga-l toaca de main stream.
Am ajuns la facultate si am facut rost de si mai multe casete, CD-uri etc. Apoi internetul! Sfantul Graal al acumulatorilor de muzica! Mecca mp3-urilor! Am coborat in prostie, orice numai sa nu se fi difuzat pe Mtv sau la vreun radio romanesc. Am umplut hard dupa hard. Am suferit cand s-a intrerupt conexiunea, cand s-a stricat modemul sau cand a trebuit sa-mi dau demisia ca sa plec la mare – mi-era teama ca nu-mi mai gasesc o slujba cu “ţeavă” asa buna. Au trecut ani. M-am oprit intr-o zi la 130 Gb de mp3-uri. Si-am inceput sa-mi aduc aminte seara cand prietena mea privea inspaimantata printre John Scofield, Flora Purim si David Byrne cautand un simplu REM ori U2 fiindca avea chef sa fie romantica. Sau cand i-am facut unei domnisoare CD cu minimalisti japonezi banuind ca am s-o gasesc a doua zi cu camionul de mobila la mine in fatza blocului, impresionata pana la lacrimi de vastele mele latifundii cu mp3-uri – nu m-a mai sunat niciodata!
Am priceput atunci ca muzica e o chestie absolut personala si nu e nici o şmecherie să ai chestii pe care nu le are nimeni ci melodii pe care le placi tu si, in anumite cazuri - mai ales ea. Am priceput atunci ca, macar in privinta asta, dimensiunea nu conteaza.
Trebuie sa te hotarasti daca vrei sa-i faci educatie muzicala sau copii. Si, chiar daca vrei sa le faci pe amandoua, nu trebuie amestecate. Cum v-ar placea oare in timpul unei nopti fierbinti sa ascultati prelegeri despre diferentele dintre Aloe Vera si Moisturing Body Lotion, despre cum influenteaza linerul culoarea suvitelor?!
Cultura ta muzicala are vreme sa iasa la iveala iar “Hai sa-ti arat colectia de CD-uri” nu mai e demult o replica castigatoare. Poti sa-i spui ca tie-ti place Sonny Rollins sau Miles Davis – e foarte probabil sa fi auzit de ei dar n-are nici un sens sa-i preaslavesti ultima ta descoperire – grupul de oboi din Uzbekistan sau muzica de scena de la teatrul avangardist din Frankfurt. In cel mai bun caz o sa se simta obligata sa-ti zambeasca, asta daca nu cumva o sa se intoarca pur si simplu catre domnul care povesteste plin de aplomb cum a facut pana de cauciuc in timp ce venea de la meci.
Si Daca ai reusit sa n-o plictisesti prea tare si s-o aduci in vizita ar fi pacat s-o dai in bara taman acum. Cel mai bine este sa fii pregatit din timp cu cd-uri cu compilatii speciale, facute anume pentru astfel de ocazii. Evita sa te lasi dus de val si pe la piesa 6 sa incepi sa pui melodii “de-ale tale”. Orice compilatie trebuie sa aiba o linie coerenta de la cap la coada, fara varfuri pe care le intelegi numai tu. Deasemena, sunt de evitat piesele foarte la moda sau evergreen-urile clichee pentru ca exista riscul sa se ridice la jumatatea propozitiei fiindca a auzit “piesa care-i place cel mai mult”. Iarasi, e bine sa nu faci schimbari bruste de ritm sau stil muzical. Radiourile, de exemplu, au un sistem foarte strict de clasificare dupa ritm, durata, voce de femeie sau de barbat etc. E un algoritm imuabil pe care DJ-ii nusi permit sa-l incalce. Un astfel de sistem trebuie sa dezvolti si tu ca sa nu te trezesti dupa o serie de piese lente in care ai avut timp sa faci progrese importante ca de exemplu sa desfaci cativa nasturi, ca vine Slaier sau Prodigy sa-i atraga atentia, ca alarma de incendiu, ca lucrurile s-au infierbantat prea tare. Dar cel mai important e sa nu uiti niciodata ca un astfel de CD este cadoul tau pentru ea si nu locul unde sa-ti pui cu precadere preferintele personale sau accesele de snobism. Este, sa zicem mesajul tau de pace, inca unul din felurile in care o faci sa se simta in siguranta. Ce sens are sa mai boncaluiesti despre ce mare meloman esti tu intr-un moment ca asta? N-ai decat sa te lauzi a doua zi.
Daca ai facut CD-urile, le-ai pus la indemana, sau, si mai bine direct in combina, sa nu fie evident ca au un scop precis, in teorie ar trebui sa functioneze. In practica sunt mii de variabile care-ti pot scapa. Poti fi prea siropos pentru ca ai subestimat-o ori dimpotriva prea intraznet. Sau poti sa ai pur si simplu ghinion. In orice caz e important sa retii ca nu e vina ta! Si daca tot nu ti-a iesit n-ai decat sa... schimbi placa. He, he, stiau ei batrani nostri ce stiau! Pur si simplu schimba CD-ul, pune ceva care-ti place tie chiar daca nu e neaparat pe gusturile domnisoarei. Macar asa o sa asculti muzica buna si poate cine stie, o sa pari misterios, dezinhibat, independent, sincer, puternic, ma rog, toate lucrurile alea care dau scoruri mari in testele de personalitate din Cosmo. Si o ultima precizare: daca esti vecinul meu de la 2 sau ma modul general asculti manele (eventual la maxim cu geamurile deschise) nu citi acest post.