Monday, December 18, 2006
Cu Imogen Heap (Speak For Yourself - 2005) se pare ca am cucerit un sofer de la ProTV. Cu Pavel Gageanu m-am cucerit pe mine de cateva ori. Cu asta se poate cuceri orice. Sectiunea de muzica e absolut impresionanta. Acum s-ar potrivi o intrebare retorica de genul "ma intreb daca oamenii astia chiar...". Ei bine io nu ma intreb nimic. Nici daca simtul ridicolului se afla cu adevarat in relatie de proportionalitate cu prostia; nici daca o sa incetez vreodata (eu sau oricine altcineva) sa consider cretinismul altora ca dovada a propriei inteligente; nici daca eugenia este pentru suicid ce este violul pentru onanie; nici daca lui Martin Page i-a iesit inainte sau dupa ce a gasit titlul cartii; nici... E la fel de relevant ca si "Why won't God heal Amputees?" sau "De ce eu?"
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comments:
Doamne, Baroane ce departe esti tu de epiderma mea/ si cat de dor imi e de vama aia in care mi-ai produs numai fiori/ asa pentru fiecare cuvat pe care mi-l scapai/ bucurie nu alta/ fiecare slaba pe care tu ai uitat-o/ si nu-i frumos/ sa ma lasi doar cu un bec/ mi-e dor de zilele noastre pline/
plang/ cu pavel, pavel gagenu/ numai el ne-a adus impreuna si numai el ne-a despartit
te pup draga/
me: floare- de- nu- ma- uita!
pai... da! imi aduc aminte fiecare diftong, fiecare spira de filament, si fiecare por. un singur lucru nu mi-e clar: Nadlag era?
draga baroane
intrucat nu se inghesuie lumea sa comenteze adancile-tzi glasuiri, imi iau angajamentul ferm sa mananc cel putzin un cacat la fiecare post ce-l elucubrezi
sa simtzi si tu, naibilu, ca eshti blogger
pai bine ma ticalosule, te invat cu baterie si SMS ca un bergerac ce sunt si tu o arzi procto-culinar cu mine?
Post a Comment