Eu as vrea sa zic altceva

"Nici eu n-as fi zis mai bine" iti soptesti uneori la o sinapsa de-a lu ' Vadim, la un post by abitir sau la un film de geo saizescu. "Nici eu n-as fi spus mai bine" in intelesul exact al sintagmei: "nici eu" adica, daca ar fii cineva care sa poata, sigur numai eu as fi ala, eventual cu subtextul eu ori unu de-ai nostrii; "n-as fi zis mai bine" - adica, as fi putut zice si eu, de fapt poate am si zis-o cu doua posturi ori trei betii inainte, da n-am spus-o cu aceeasi metafora si fara anacolut.
"Nici eu...", care frizeaza uneori peiorativul, asa cum fac batausii de cartier care te bat pe umar cu echimoze fiindca ati fost colegi de generala, fiindca abia s-au intors din arest si fiindca vor sa-si impresioneze invataceii de 17ani/4clase/2furturi din dacie: "Bai asta e tovarasu' meu! E artist pe calculatoare! Iti face ce vrei tu!"
"Nici eu..." care declama familiaritatea cu enuntul si enuntatorul, stabileste discursul in zona coneseurilor ca atunci cand se pomeneste o formatie si tu incepi urmatoarea propozitie cu numele tobosarului sau inginerului de sunet.
Cel mai des insa, "nici eu n-as fi zis mai bine" face cumva haz de necaz. Necazul de a fi pierdut prospetimea povestilor, de a fi ajuns (iar!) la cele cateva mituri fundamentale, arhiuzate, arhicomune si arhetipale cum sunt, aceleasi subiecte care nu mai au haz decat impopotanate pe ici pe colo stilistic.

(later edit)
Si totusi uneori razi cu pofta ca la bancul cu porcul si priza... Ii multumim lu' madlen