Ti-e frica sa gusti, apoi ti-e frica sa inghiti. Dupa aceea, parca simti cum ti se aseaza kilograme de compromis pe coronare, pe zambet, pe amintire. De frica esecului renunti cu totul la hrana incercand disperat sa te convingi ca nu-ti trebuie. Insa gustul merelor din tort te urmareste, vinul cu care ai insiropat blatul iti tulbura gandurile si-asa date la maxim. Ca muzica.
La Sofia vor sa-ti blocheze masina, la unguri te-au blocat cu totul. Scrasnesc din dinti in sensul giratoriu si niciun copil la semafor sa-mi arate iesirea. Am sa raman o blonda anorexica, decorativ si fragil ca o lumanare. Din ce in ce mai slab, din ce in ce mai speriat, inchis in cercul vicios al lui ''daca?'', a lui ''Taci daca ti-s cuvintele ca fluturii”.
Efemer ca vacanta, adevarul meu personal se sparge ca un bec. Prin fereastra, neonul impunator al Hiltonului ma priveste cu condescendenta: nu te mai minti, esti un bec de bucatarie, in cel mai bun caz o lumanare aromata, da, sigur, poti iesi pe terasa sau poti suna la Room service, o sa-ti aduca ce vrei, dar o sa-ti fie frica sa musti. Ha, Ha, Ha...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
Nenicule....hai sa-ti vand un pont:eu am bufet suedez non-stop!:))
Post a Comment