Cand castig la loto...

Imi iau submarin Maserati, televizor de 1km latime si Audemars Piguet cu 56 de melodi. Fireste.
Dupa aia fac asa:
- bag bani cam cat pt 3 Lord of the Rings si ecranizez seria Fundatia. M-am saturat de fantasy cu bugete uriase si de Dune facute mai mult sau mai putin prost.
- il pun pe Amon Tobin sau pe Prodidy sa cante Vara din anotimpurile lu' Vivaldi. Sau pe Sigur ros. E atat te puternica bucata aia chiar si asa uzata pe coloanele sonore a tuturor reportajelor de calatorie din Praga sau orice catun italian
- il bag pe Marcuse si pe von Trier* (fara Antichrist - vezi mai jos) in programa scolara obligatorie
- *exista materia "Film" sau na "Artele Spectacolului" in scoli?

to be continued

Citez... n-x

"(...) An observer watching this farce from Mars would collapse in hysterical laughter..."
N Chomsky

Asimov ne-a tras tzeapa

Daca dai anunt "job de manager liber" te napadesc intrebarile Unde? Cat? Cum? Daca insa zici "vreau un junior" sau un "executive" toata planeta ofteaza la unison disperata ca nu se mai gasesc nicaieri oameni care sa munceasca efectiv (pe bani putini evident) si sa nu aiba nevoie de 25 de intalniri si 48 de mailuri ca sa traduca o propozitie din engleza sau sa decupeze o poza cu o bila neagra pe fundal alb.
Suntem 6miliarde de sefi care nasc zilnic strategii geniale da pe care nu mai e nimeni sa le puna in aplicare. Astia cu dresatu' de animale nu par sa faca cine stie ce progrese ca sunt prea ocupati sa faca powerpointuri despre cum se dreseaza animalele. Pe vietnamezi si pe africani iarasi n-o sa putem conta prea multa vreme ca na, si aia saracii sunt tot oameni asa ca se dedulcesc usor la upper management. Pai ce ne facem?
Io sunt convins ca in secret toata planeta asteapta sa existe roboti pe care sa-i punem sa ne execute planurile geniale: "fa un site de ghicit in iaurt", "fa o firma de trimis telegrame de felicitare", "fa o scoala de suicid"... Partea proasta e ca aud tot mai des "sa inventeze cineva niste roboti..." dar pe criza asta de executanti raman robotii in powerpointuri.

ReTry Online

Acu cateva zile mi-am facut cont pe facebook. Foarte tare frate! In cateva zile o sa am probabil si twiter... Ha ha ha ce-o sa mai rad! De cateva luni incoace ai n-ai treaba te trezesti cu unu care are un "proiect online". Sa vezi ce-o sa si-o fure frate. Adica na, erau deja cativa amarati pe online care de-abia isi duceau zilele. Acu vin sa se bata pe faramita aia de paine toti somerii si falimentarii care mai decare hotarati sa revolutioneze cate ceva. Bai, imi pare rau sa va zic da o s-o dam violent gard. Faza e cam asa: daca nu v-a iesit unde ati incercat prima data e din cauza ca n-aveti suficiente coaie nu fiindca v-ati ales felia gresita. Va paste downshiftingul. Noroc ca printr-un mecanism psihologic documentat la inceputul secolului trecut o sa traim toti cu convingerea ca e alegere personala. Ha, ha, ha...
De maine ma uit la stiri simt/sper ca sunt pe cale sa se inteteasca izbucnirile de violenta fizica. Ce-o sa mai rad.
P.S. Urasc prefixul "re-". Te resun. Revin. Reusesc. Retard. Remarca. Rebranding. Revolutie. Regurgitez.

La multi ani

Deci, in august e ziua lu' Maestru paul everac care in ziua aia si-a pus status "vizitabil". Asa, ca e ziua lu' Mona si oricum uitasem sa va zic

Snobism failure

nici nu stiu daca sunt suparat. am pierdut 400, poate 450Gb de muzica. Ce nu mai gasesc sau nu mai am rabdare sa caut?
Alexander Sopchek, Diamanda Galas, Rahul Sakyaputra, Michael Nyman, Arvo Part, Kammerflimmer Kollektief (ha ha am cd-ul in masina!), bootleg-uri Keith Jarrett, John Surman, Derek Bailey, Anouar Brahem, Paul Motian... si restul pana la 450Gb!
Poate e de fapt o sansa. Poate ma apuc sa ascult cuminte hiturile zilei si cu ocazia asta scap de complexul asta de superioritate care ma tine la balcon de atata vreme in loc sa ies la joaca cu copii in fata blocului. De maine ascult doar KissFM!

Semiar Fofilare, Anul 35, Grupa II

You, Kant, Always Get What You Want

Le lemme, en mathématiques et en logique mathématique, est un résultat intermédiaire sur lequel on s'appuie pour conduire la démonstration d'un théorème plus important.

En logique, un dilemme (du grec δί-λημμα ou dilemma « double proposition ») est un raisonnement comprenant deux prémisses contradictoires, mais menant à une même conclusion, laquelle par conséquent s'impose.

Emmanuelle Q1. Ce pot sa stiu?
Rezultate contradictorii dau doar proiectiile.Viata isi vede linistita de ale ei. A batut de mult filmul. A batut si matematica. Cu Chuck Norris taraie pe jos, daca vrea, la orice ora. Ca si cu orice alt zeu dealtfel.
Viata iti face cacaturi pe care ti le baga apoi pe gat ca si cum ar fi ale tale. Unora le spunem greseli, altora sacrificii. Ete pula! Nu-i absolut nici o diferenta. Stiu de la bun inceput cat pot sa ma sacrific: fix pana unde imi tine orgoliu. E la fel ca sinceritatea, tine exact pana unde tine confortul, avea dreptate Ane-Marie. De fapt toata lumea are dreptate tot timpul. Ma uit la Antichrist-ul lui von Trier azi, ma asez frumos in canapea si ma pregatesc de mari revelatii. Rahat. Suntem penibili cu orgoliile noastre de salvatori, sunteti penibile cu pretentiile voastre de victime. Nimic nou. Intrebati-o pe Madlen daca nu ma credeti, care m-a facut muist atat pe buna dreptate cat si in gluma stiind ca n-are nici o relevanta.
Nu vreau sa te fac sa suferi... Ha, ha, ha... Uite te iubesc, iti pun cantecul ala care iti place, iti ard tricoul ala rosu, iti trec o piatra de polizor prin picior, iti fac o propunere pe care n-o poti accepta. Toate astea sunt decalratii de dragoste. Toate astea se sfarsesc cu crime.
Deci R1: Intrebarea e irelevanta. Stim foarte bine de la bun inceput. Tot.

Emmanuelle Q2. Ce pot sa fac?
Ma uit prin parbrizul murdar. Stiu unde e marea, stiu unde e Tulcea, stiu pe unde s-o iau. Stiu unde o sa ajung (foarte bine de la bun inceput). Nu ma grabesc asadar nicaieri. Ma agit insa cumplit in masina. Muzica e la maxim, telefonul se umple de mesaje si rezervorul se goleste de bennzina. De ce ma cauti in buzunare? Stii (foarte bine de la bun inceput) ce-o sa gasesti. Si dupa ce o sa gasesti ce stiai deja ca o sa gasesti o sa plangi. Si eu o sa ma enervez si o sa te lovesc. Macar bunicul meu procuror avea verticalitatea sa loveasca cu pumnii. Intre timp ne-am rafinat si lovim mai eficient. O directa de stanga in plina tacere, un croseu la incredere, un uppercut in plexul fricii. Sunt la sute de kilometrii si te-am umplut de sange. Daca as fii aproape n-as face decat sa mazgalesc peretii cu sangele asta inainte de a ma ascunde ca sa crezi ca-i al meu cand te trezesti.
Deci R2: n-are importanta... deux prémisses contradictoires, mais menant à une même conclusion...


Emmanuelle Q3. Ce pot sa sper?
Dintr-un mail scris acum 7 ani in 15/09/2002: "Mofturos ca si cum numai voi ati fi de vina. Muzica buna la boxe. Nimic nou dealtfel. Aceeasi vesnica frica de viata. Acelasi consum inutil. Perpetuu tardiv. Angoase suprapuse, amestecate, trasformate prin imobilitate, intr-o mazga din care nu mai ies la suprafata decat tentacule de frica si dispret. Non praxis. De teama mal praxisului de cele mai multe ori. de teama mea de fapt. Si ma intreb daca nu s-ar putea sa fac un efort si sa rog odata pe cineva sa ma iubeasca asa de mult incat sa-mi taie gatul. stiu ca nu se poate da poate cine stie. nu trebuie decat sa ma inteleaga suficient incat sa sesizeze 2 lucruri simple: ca nu e nimic de inteles la mine si ca io stiu asta. Mofturos pentru ca numai eu sunt de vina. Muzica buna la boxe. Si mi-e atat de somn si lene de mine."
Mi se inmoaie genunchii gandindu-ma: "Daca ma iubesti ar trebui sa ma impusti". Da, sigur, (n-are importanta) e o declaratie de dragoste, (n-are importanta) e o declaratie de disperare, (n-are importanta) e o declaratie de neputinta. Inteleg dar cine pe cine ucide pana la urma? Iti simt cutitul pe piele, imi auzi pistolul prin telefonul care tace. Toate crimele incep cu o declaratie de dragoste. De fapt totul e inca posibil. De fapt totul e interzis. Spuneam odata: cand o gasesti pe aia/ala care sa te iubeasca atat de mult incat sa te ucida nu mai vrei sa mori.
Deci R3: orice! poti spera absolut orice. viata poate orice. noi suntem aia care nu pot

Emmanuelle Q4. Ce e omul?
Fluturii se arunca in becuri si se ard. Oamenii trec prin becuri. Eroic, cred ei, se avanta cu capul inainte inspre intamplari ca doar doar s-o lipi vreuna de dansii (poti spera absolut orice). Doar ca, spre deosebire de filmele frantuzesti (poti spera absolut orice) trec inertial prin intamplari si nu se ard decat superficial. E o tehnica de supravietuire. Undeva intre "te iubesc" si "imi pare rau" e un prag pe care il trecem adesea inconstient. Am trecut prin bec! De-acum ne vom vaicarii in continuare ca ne e frica sa nu ne ardem cand de fapt, ne departam cu viteza pana cand e din ce mai bezna, pana la urmatorul bec prin care o sa trecem la fel de ingrijorati, la fel de patetici, la fel de imuni de fapt.
Deci R4: oamenii, spre deosebire de fluturi, au voie sa greseasca identic de mai multe ori. Pare un har, e un blestem care ne tine prizonierii unui cosmar recurent



Lema:
Oamenii nu se schimba.

Dilema:
Ce te faci cand esti structural construit sa vrei sa te schimbi continuu?


Corolar1: Il chema Immanuel da tot o curva era
Corolar2: Pe Hedwig l-au data afara de la scoala pt "You, Kant, Always Get What You Want" deci nu sunt in nici un pericol