Tuesday, October 13, 2009

Semiar Fofilare, Anul 35, Grupa II

You, Kant, Always Get What You Want

Le lemme, en mathématiques et en logique mathématique, est un résultat intermédiaire sur lequel on s'appuie pour conduire la démonstration d'un théorème plus important.

En logique, un dilemme (du grec δί-λημμα ou dilemma « double proposition ») est un raisonnement comprenant deux prémisses contradictoires, mais menant à une même conclusion, laquelle par conséquent s'impose.
Emmanuelle Q1. Ce pot sa stiu?
Rezultate contradictorii dau doar proiectiile.Viata isi vede linistita de ale ei. A batut de mult filmul. A batut si matematica. Cu Chuck Norris taraie pe jos, daca vrea, la orice ora. Ca si cu orice alt zeu dealtfel.
Viata iti face cacaturi pe care ti le baga apoi pe gat ca si cum ar fi ale tale. Unora le spunem greseli, altora sacrificii. Ete pula! Nu-i absolut nici o diferenta. Stiu de la bun inceput cat pot sa ma sacrific: fix pana unde imi tine orgoliu. E la fel ca sinceritatea, tine exact pana unde tine confortul, avea dreptate Ane-Marie. De fapt toata lumea are dreptate tot timpul. Ma uit la Antichrist-ul lui von Trier azi, ma asez frumos in canapea si ma pregatesc de mari revelatii. Rahat. Suntem penibili cu orgoliile noastre de salvatori, sunteti penibile cu pretentiile voastre de victime. Nimic nou. Intrebati-o pe Madlen daca nu ma credeti, care m-a facut muist atat pe buna dreptate cat si in gluma stiind ca n-are nici o relevanta.
Nu vreau sa te fac sa suferi... Ha, ha, ha... Uite te iubesc, iti pun cantecul ala care iti place, iti ard tricoul ala rosu, iti trec o piatra de polizor prin picior, iti fac o propunere pe care n-o poti accepta. Toate astea sunt decalratii de dragoste. Toate astea se sfarsesc cu crime.
Deci R1: Intrebarea e irelevanta. Stim foarte bine de la bun inceput. Tot.


Emmanuelle Q2. Ce pot sa fac?
Ma uit prin parbrizul murdar. Stiu unde e marea, stiu unde e Tulcea, stiu pe unde s-o iau. Stiu unde o sa ajung (foarte bine de la bun inceput). Nu ma grabesc asadar nicaieri. Ma agit insa cumplit in masina. Muzica e la maxim, telefonul se umple de mesaje si rezervorul se goleste de bennzina. De ce ma cauti in buzunare? Stii (foarte bine de la bun inceput) ce-o sa gasesti. Si dupa ce o sa gasesti ce stiai deja ca o sa gasesti o sa plangi. Si eu o sa ma enervez si o sa te lovesc. Macar bunicul meu procuror avea verticalitatea sa loveasca cu pumnii. Intre timp ne-am rafinat si lovim mai eficient. O directa de stanga in plina tacere, un croseu la incredere, un uppercut in plexul fricii. Sunt la sute de kilometrii si te-am umplut de sange. Daca as fii aproape n-as face decat sa mazgalesc peretii cu sangele asta inainte de a ma ascunde ca sa crezi ca-i al meu cand te trezesti.
Deci R2: n-are importanta... deux prémisses contradictoires, mais menant à une même conclusion...



Emmanuelle Q3. Ce pot sa sper?
Dintr-un mail scris acum 7 ani in 15/09/2002: "Mofturos ca si cum numai voi ati fi de vina. Muzica buna la boxe. Nimic nou dealtfel. Aceeasi vesnica frica de viata. Acelasi consum inutil. Perpetuu tardiv. Angoase suprapuse, amestecate, trasformate prin imobilitate, intr-o mazga din care nu mai ies la suprafata decat tentacule de frica si dispret. Non praxis. De teama mal praxisului de cele mai multe ori. de teama mea de fapt. Si ma intreb daca nu s-ar putea sa fac un efort si sa rog odata pe cineva sa ma iubeasca asa de mult incat sa-mi taie gatul. stiu ca nu se poate da poate cine stie. nu trebuie decat sa ma inteleaga suficient incat sa sesizeze 2 lucruri simple: ca nu e nimic de inteles la mine si ca io stiu asta. Mofturos pentru ca numai eu sunt de vina. Muzica buna la boxe. Si mi-e atat de somn si lene de mine."
Mi se inmoaie genunchii gandindu-ma: "Daca ma iubesti ar trebui sa ma impusti". Da, sigur, (n-are importanta) e o declaratie de dragoste, (n-are importanta) e o declaratie de disperare, (n-are importanta) e o declaratie de neputinta. Inteleg dar cine pe cine ucide pana la urma? Iti simt cutitul pe piele, imi auzi pistolul prin telefonul care tace. Toate crimele incep cu o declaratie de dragoste. De fapt totul e inca posibil. De fapt totul e interzis. Spuneam odata: cand o gasesti pe aia/ala care sa te iubeasca atat de mult incat sa te ucida nu mai vrei sa mori.
Deci R3: orice! poti spera absolut orice. viata poate orice. noi suntem aia care nu pot

Emmanuelle Q4. Ce e omul?
Fluturii se arunca in becuri si se ard. Oamenii trec prin becuri. Eroic, cred ei, se avanta cu capul inainte inspre intamplari ca doar doar s-o lipi vreuna de dansii (poti spera absolut orice). Doar ca, spre deosebire de filmele frantuzesti (poti spera absolut orice) trec inertial prin intamplari si nu se ard decat superficial. E o tehnica de supravietuire. Undeva intre "te iubesc" si "imi pare rau" e un prag pe care il trecem adesea inconstient. Am trecut prin bec! De-acum ne vom vaicarii in continuare ca ne e frica sa nu ne ardem cand de fapt, ne departam cu viteza pana cand e din ce mai bezna, pana la urmatorul bec prin care o sa trecem la fel de ingrijorati, la fel de patetici, la fel de imuni de fapt.
Deci R4: oamenii, spre deosebire de fluturi, au voie sa greseasca identic de mai multe ori. Pare un har, e un blestem care ne tine prizonierii unui cosmar recurent



Lema:
Oamenii nu se schimba.

Dilema:
Ce te faci cand esti structural construit sa vrei sa te schimbi continuu?


Corolar1: Il chema Immanuel da tot o curva era
Corolar2: Pe Hedwig l-au data afara de la scoala pt "You, Kant, Always Get What You Want" deci nu sunt in nici un pericol

2 comments:

o fata din bec said...

genial!

pinguin afroardelenesc said...

Facem schimb..cedez pistol in schimbul unui cutit mare de bucatarie?Poate iese ceva pana la urma...