Recensamantul cacatilor

Cainii pot fi educati sa caute droguri, sinistrati, trufe, orbi si o seama de alte lucruri. E un lucru laudabil atat pentru caini, care au dat dovada de adaptabilitate, cat si pentu specia umana, care a dat dovada de confort rezervandu-si timp mai mult ca sa caute pe google. In starea lor naturala insa, caini cauta cacat. Pe al lor si/sau pe al altor caini. Inevitabil, stapanii lor, care ies cu religiozitate dimineata si seara "sa-i plimbe", fac acelasi lucru. Este de fapt o lunga plimbare la buda a unei asistente sociale - stapanul si a unui invalid miliardar si ipohondru - cainele. Asistenta il dojeneste din cand in cand, profesional si inutil, sa nu mai scurme in cacat si sa nu se mai enerveze pe directorii de marketing de la companie sau pe country managerul din Pistria care latra ca niste vagabonzi, incercand sa-l linga sau muste de cur in functie de rezultatele glicemiei din ziua respectiva. Cainele, cu desavarsire senil, isi continua nestingherit recensamantul cacatilor. Stapanul, la fel de nestingherit, se face ca nu observa pericolul ca la orice actiune mai energica a lesei sa fie scos din pedigree - acest testament prin care cainele ii lasa omului dreptul imuabil de a-si transforma orasele wc-uri fara taxa. Nici nu merita povestita intalnirea intre doua astfel de asistente, odata tinere si frumoase, acum fete batrane cu celulita pe tot corpul si cu sperantele lasate de la atata burghezie statuta. Se vad de departe si cu o zvacnire de orgoliu incearca sa preia macar momentan controlul. "Rex fii cuminte!" Evident ca pe Rex il doare fix in pula, de fapt, ca orice cap incoronat, nici nu asculta ce-i spun supusii. El alearga nepasator catre curul pe care inca nu l-a mirosit, lasand in grija sapanului-asistenta grija de a receptiona scuipatul soferului care a trebuit sa franeze violent si indignarea babei care a scapat de frica punga cu oua desi se afla la balcon, in autobuz sau in alt cartier cu totul. Odata ajunsi suficient de aproape de locul unde cei doi caini ii ignora, stapanii incep un dialog fara prezentari formale ca al poesorilor de Trabant sau de cancer ori al evreilor din ghetoul varsoviei. Un schimb de clisee egocentriste ca al sotiilor nascute astfel: "Al meu..." Se despart, nu cand au terminat de vorbit (oricum n-aveau nimic sa-si spuna ci numai sa-si confirme), ci cand au terminat cainii de amusinat. Fiecare pe drumul trasat de regele caine. Fiecare multumit ca are ceva de facut in viata.

outch!

I DO have a twin brother which is gay. He DOES have a date tonight.
...
And yes, of course I get the joke wrong, it was a siamese brother...

Reciprocitate

Asa se chema o poezie pe care o stiam. Ma cearta ca imi ignor blogul. Pai... Ba el pe mine. Nu-i vorba ca nu se intampla nimic in zilele cand nu scriu aici ce se intampla. Doar ca e o limita auto impusa, de fapt imanenta, blogului - personal numai in limitele cinismului.
V-as putea spune ca pestii din hotelurile de 4 stele sunt draguti, negru catifelat, si zboara lasciv, ordonat si decorativ printre umbrele palmierilor de plastic care se arunca dinspre plaja spre bufetul suedez. Vedeti... credeti ca fac misto probabil; de pesti, de stele, de plaja goala din Vama, de plaja cu pescarusi din Mamaia, de faleza din tulcea unde e la fel de iarna. Nu fac. Da n-am nici cum, nici de ce sa insist. De-aia insist: blogul si bancurile bune se fac in gasca. Sexul in grup e adolescentin demonstrativ.

La aniversara

Prima:
- poezie e rusinos de puerila
- noapte de dragoste e cu ejaculare rapida
- sluba pompoasa, la o firma cu 2 angajati
- betie, intai cu frica de a te imbata apoi cu rusinea c-ai vomat
- masia e Dacia 1100, doar in weekend la ore fixe
- pereche de blugi, turcesti de la Cocor
- tigara de foi cu bere la pet
- excursie "afara", in Bulgaria la Duty free si inapoi

Azi se fac 3 zile de cand am mers cu masina la benzinarie sa iau tigari, apa minerala si pasta de dinti. N-aveau becuri. Sarbatoresc!

zi-mi ce-ai scris!

nici macar amicii mei scriitori nu se invart in cercuri de profil. io nu ma invart nicaieri. era acu trei seri sa ma duc la patinoar da mi-am gasit o eschiva absolut logica si... aaa... eschivele pot fii implacabile? ma rog.
treaba e ca din ce in ce mai des mi se intampla sa scoata cineva de la masa un carnetel, un pda sau ceva sa-si noteze o poanta misto. am un sentiment tampit ca si cum mi s-ar fura tortul de sub nas "sa fie si mai tarziu". sa nu intelegeti gresit, n-am nici un respect pt proprietatea intelectuala dar ma incapatanez sa-mi consider intamplarile irevocabil unice. ma incapatanez sa fiu convins ca avem suficienta forta sa ducem si blogul si viata. replica "ce tare e asta, o s-o pun pe blog" suna ca o amanintare ca urmeaza gandul "nu zic la ce m-am gandit. tac si postez". Bloggerii pe care ii stiu au vieti cel putin decente si ID-uri de mess de genul "urbanul79", "cooll&trandy2004" nicidecum "virginul29" sau "depre2001". Si-atunci ma intreb, e fenomen sau paranoia? Nu stiu exact de la ce poa sa fie. Poate de la ieri achizitionata prima-pereche-de-Converse-din-viata-mea sau de la cele 2 invitatii la nunta pe care le-am primit in ultimile 4 zile - primele dupa foarte multi ani. Carevasazica Converse e suficient de main-stream cat sa-mi iau iar mersul la nunta, extreme enough sa merite incercat.

comunism my as

cel mai tare ma enerveaza ca inca ma enervez! cel mai tare ma enerveaza ca inca ascult prelegeri de Chomsky. ca nu refuz pur si simplu sa ma intereseze. Orice. As vrea sa aflu cum il chema pe numele mic pe ala cu piramida lui de trei lei si sa-l bag in ma-sa. As vrea sa pun bombe la Amnesty sa protestez impotriva eficientei cu care ne doare in exact curul in care ne lasam fututi zilnic. As vrea sa am 1000 de scalvi si 15 fabrici pline de minori infiati de Madona in buzau. as vrea sa le dau tuturor cersetorilor cate o grenada sa se sinucida la mine pe parbriz imediat ce l-au sters. sunt covins ca as scrie pe blog despre imaginea draguta ca un test Rorcha.

recapitulare

Un porc se uita la o priza: "Sa-mi bag pula! Pe asta l-au zidit!".
Cat de vechi e bancul asta?! Rad de fiecare data la fel de tare. Ma bucur teribil ca-mi place bancul asta. E un fel de acceptare ca bancurile s-au spus deja. Ca am ajuns la recapitulare. La sinteze. Folosesc din ce in ce mai des "dragut" in loc de "beton", "mdea" in loc de "nasol". Placid. Placid asa cum era el pe vremuri, inainte de Timpuri noi. Pe vremea cand placid se putea folosi in poezii. Intre timp s-au mai perimat cateva cuvinte, vreo 3 albume Andries si o lista lunga de oameni. Aia care au ramas au laptop, traume de umplut conversatia si masini in leasing. "Noi suntem cei de care ne fereau parinti nostrii" Oare? Ma intreb daca nu cumva suntem cei de care ne feream punct...
Si pe deasupra, constanta cu care porcusorul ala nu pricepe cum stau de fapt lucrurile... Nasol nu e cand esti copil si vrei sa fii mare, cand te crezi vehement-eroic si de fapt esti doar pueril razgaiat. Nasol e cand esti (un pic mai) mare si vrei sa fii copil si-ti dai seama ce copil erai. Cand esti obligat sa-ti inghiti fanfaronadele inconstiente ca pe/alaturi de vitamine. Si mai nasol e cand deja, prin inductie matematica, stii ca toate enunturile sunt perimabile. Cand, de frica subtilelor schimbari de paradigma renunti mai intai la vehementa apoi la enunturi, eventual la intrebari. Apropos, stiti K's choice - Paradise in me, cantecul ala obsesiv cu I don't know the answer to this day

Citez

"SOS - save our souls / SMS - save my soul"
pentru de-astea merita genial grade de comparatie. foarte genial!

In nestiinta exacta

Solstitiul personal e atunci cand atat pe stele cat si pe Newton ii doare in pula cum te simti tu. Atunci cand tu iesi de pe, iar ochiul iti intra in, orbita. Cand perioada de rotatie siderala ti-a depasit prea multe dimineti. Cand gandurile si cearcanele au albedo 0.001. Si cand escape velocity nu mai are nici "escape" nici "velocity". Soltitiul personal e cand frica e mai constanta ca g. Cand te afli la periheliu fata de orice dezastru si la echinoxiul argumentelor.
De-aia as arde-o io cuantic, sa ma trezesc direct la (van der) waals.

Credo

I knew the prophets, I see the church, I read the bible but why god doesn't answer me?

Bine, fie... (ca si cum ar fi la cererea publicului)

1. O sa fie mai mult de 3 iar primele 3 nu le mai stiu

2. Maxim 160 de litere, reguli ortografice si de punctuatie laxe. Vrandu-se succint ajunge adesea criptic... Voua nu va miroase a forma literara? O sa public un volum de SMS-uri. Sa nu ziceti ca nu v-am zis. O sa aiba si capitolul "Primite" asa ca astept provincia.

3. Uneori am poza cu mine pe noptiera. Mi-am inramat-o cu lemn scump tocit incet cu coatele. M-au ajutat toate celelalte coate de care m-am frecat pe blaturile de bar. (nici "strampi" nu-mi place da "frecat" e de-a dreptul oribil; de-aia e mai vedeta Francis Cabrel decat Ducu Berti, ca poate sa zica "Ils se parlent, ils se frôlent, ils savent bien/Qu'il va falloir qu'ils sortent") Le multumesc acestor coate cu care am lustruit mesele, cuvintele, noptile. In oglinzile barurilor ne zambeam fara dimineata mangaindu-ne ramele pozelor. Intarsii de fildes pe discursul rococo, langa pahare suicidul stralucitor curatat bine cu scrum de tigara, din candelabrul de boemia muzica sfaraie ca ceara. Sa-nceapa cadrilul!

4. De dragul argumentului: Am zis de dimineti da nu zic nici batut de taxiuri! Asta e blog nu bataie de joc da!?

5. (later edit) de pe YM:
eu: hai pa. si io plec dupa masina si bani. masina stiu de unde o iau...

Ars Bloggus

Cum oare sa incepi un post in care vrei sa zici vreo trei chestii cel putin la fel de importante daca nu cumva mai importante? Hm...

Dimineata devreme (ceata-i lipita de drum)

Nici io nu m-am trezit inca. Am sunat din somn. Tel 1 nedabil. A trebuit sa deschid ochii. Tel 2 asemenea. Trebuia sa-i zic neaparat cuiva "Te iubesc". Cre ca ma culc la loc. Invers. *** Sper sa te lasi usor R. ** Tata, tu esti? A, domnu' Naum. Va doresc sa Gellu. * Tie, apropos de toate celelalte: Biciuiesc colindatorii orasul, cafeaua n-are pic de banut. A murit bunica de anus contra naturii si eu de iubire contra tuturor. Pai hai si la anu'!

Recapitulare:
Virtual Pool 3 (2000), KJ - Rarum (2002), GN - Zenobia (google), M - eu (1974 - n)

Exercitiii:Priviti cu atentie colectivul de tineri din imaginea de mai sus. Folosindu-va de imaginatia, substantele psihotrope sau alcoolul din dotare, vizualizati tinerii respectivi interpretand balada populara "House of the rising sun". Radeti. Aduceti-va aminte ca SUA e superputere mondiala. Singura. Plangeti.

Vocabular

Touchscreen, 3G, wi-fi, clamshell, slide, bar? Mi-e dor de vremurile cand eram atat de sarac incat credeam cu adevarat ca e suficient un buton verde si unu rosu.
Apropos, va mai zic odata sa pricepeti: vreau ca pana imbatranesc sa nu se mai inventeze nimic, sa nu rada nepotii mei ca nu stiu sa umblu cu teleportarea ori interfata neuronala.

Cu Imogen Heap (Speak For Yourself - 2005) se pare ca am cucerit un sofer de la ProTV. Cu Pavel Gageanu m-am cucerit pe mine de cateva ori. Cu asta se poate cuceri orice. Sectiunea de muzica e absolut impresionanta. Acum s-ar potrivi o intrebare retorica de genul "ma intreb daca oamenii astia chiar...". Ei bine io nu ma intreb nimic. Nici daca simtul ridicolului se afla cu adevarat in relatie de proportionalitate cu prostia; nici daca o sa incetez vreodata (eu sau oricine altcineva) sa consider cretinismul altora ca dovada a propriei inteligente; nici daca eugenia este pentru suicid ce este violul pentru onanie; nici daca lui Martin Page i-a iesit inainte sau dupa ce a gasit titlul cartii; nici... E la fel de relevant ca si "Why won't God heal Amputees?" sau "De ce eu?"

citez (as seen on tv!)

"aseara, luna desena un drum pe apa" iremediabil uzat in propriul anonimat. pacat.
"sub talpa pe ploaie troznesc nucile ca melcii" ihi, da chiar! cred...
"fix jumatate din drumuri le-am facut spre casa" eu, ziua, spunand ceva (cuiva).

Retetar 2, (ups 1)

Cand cineva "Nu lua. Faina mai avem." exista 3 posibilitati:
1. anost consumerist: enuntul indica o starea de consum bazata pe date statistice calitativ-cantitative si este defectiv de esenta onirica. Balast comunicational cu toate atributele morfo-functionale ale numitului sistem: influenteaza pescajul si deplasamentul cuplului, creste inertial stabilitatea in detrimentul flotabilitatii si manevrabilitatii, mareste siajul creand (numai) impresia unui traseu notabil - deci suplinirea cantitativa a unui bagaj emotional pauper. Denota starea de COlucrare inertiala si nu cea de CONlucrare asumata care ar implica distributia eficienta sarcinilor. Surogat secularizat al dialogului analitic, creeaza prin reiterarea informatiei redundante (dar conflictual neutra) a unui liant anestezic intre elemente ce si-au pierdut starea de valenta - metadona ontologica.
2. aspirational prozaic: in acest caz este transpunerea jocului "de-a mama si de-a tata" pe subiecti biologic maturi. Se constituie ca intermezzo temporizator pe functia de normalitate in acceptiunea ei socio-culturala. De obicei element stilistic in cadrul jocului mai larg al negocierii prenuptiale, indica disponibilitatea izolarii domestice si pregateste sau participa la stabilirea raportului de forte. Putand fi vehicul plurisemantic propune, evoca sau consolideaza simboluri din semiotica de cuplu - marul primordial.
3. chiar mai avem faina

Retetar

In lipsa unei bunici la tara care sa ma creasca descult si liber sa ajung si io poet, m-am facut bucurestean. Chestia asta vine cu o serie de responsabilitati. Trebuie sa stii cateva bancuri usturatoare cu ardeleni, sa-ti aduci aminte cu nostalgie de vremurile cand ascultai This Mortal Coil si Pixies si sa n-ai niciodata unde manca ceva "calumea". Asta cu mancatu' e cu atat mai importanta daca, ca si mine, nu intelegi de ce trebuie sa strici ordinea delicata a incaperii de facut cafea, aruncat gunoiul si tinut bauturi la rece, apucandu-te de gatit.
Saptamana trecuta insa am gasit pasta de maciese intr-un magazin. Am cumparat 3 borcane, o tigaie, 5 oua, faina, lapte si ulei dupa gust. Restul aveam deja acasa: aragaz, Tudor Gheorghe, carte de bucate si Jan Garbarek; amintiri despre bunica la Cluj si promisiunea unui zambet superb. Un zambet de-ala care te face sa vrei sa vanezi. Sa pleci dimineata cu arcul si sa te-ntorci cu o halca de zimbru si un buchet de flori. Zakir Hussain si Julio Iglesias. Clatite cu maciese. Ca o excursie acasa. Nici nu-mi dadusem seama ce dor mi-era. Am trait atata vreme cu glucoza intravenos de la KFC ca uitasem ce bine e sa repari Dacia duminica si sa aranjezi antena inainte de meci. Imi vine sa cumpar ciment sa-mi fac balcon ca n-am unde pune muraturile... Iar acasa!

citez (rubrica nepermanenta)

Impecabil Fifea: "Bine, bine, Maslow si mai cum?"

O pui pe muzica sau o pui pe fuga?

In liceu ii uram din tot sufletul pe rokerii cu plete care cantau la chitara. Aveam convingerea ferma ca ei erau motivul pentru care viatza mea sexuala intarzia sa inceapa. In toate excursiile, dupa ce se terminau bateriile radiocasetofonului, faceau furori in fata fetelor, cu refrene Ducu Bertzi, Metalica sau o combinatie intre. Am tras atunci concluzia ca trebuie sa stii muzica ca nimeni altul ca sa te placa fetele. Si-am inceput sa strang casete peste casete, benzi peste benzi. M-am avantat foarte serios in cruciada mea impotriva ignorantei muzicale, si nu m-am oprit nici dupa ce dezideratul initial a fost indeplinit cu participarea generoasa a unei sticle de vin si a proverbialei vecine de 35 de ani (care evident asculta numai Angela Similea si Savoi). Am ajuns astfel sa colectionez formatii pe care le consideram perimate deindata ce aflam ca le ascultasera si altzii. Curiosity Killed the Cat– aaa, sigur, imi place da e mai tare The Smiths. The Cure , Depesh? dragut dar prea comercial?! Noi ascultam numai muzicieni “de nisa”, cat mai obscuri cu putintza, cat mai departe de hulitul, uciga-l toaca de main stream.
Am ajuns la facultate si am facut rost de si mai multe casete, CD-uri etc. Apoi internetul! Sfantul Graal al acumulatorilor de muzica! Mecca mp3-urilor! Am coborat in prostie, orice numai sa nu se fi difuzat pe Mtv sau la vreun radio romanesc. Am umplut hard dupa hard. Am suferit cand s-a intrerupt conexiunea, cand s-a stricat modemul sau cand a trebuit sa-mi dau demisia ca sa plec la mare – mi-era teama ca nu-mi mai gasesc o slujba cu “ţeavă” asa buna. Au trecut ani. M-am oprit intr-o zi la 130 Gb de mp3-uri. Si-am inceput sa-mi aduc aminte seara cand prietena mea privea inspaimantata printre John Scofield, Flora Purim si David Byrne cautand un simplu REM ori U2 fiindca avea chef sa fie romantica. Sau cand i-am facut unei domnisoare CD cu minimalisti japonezi banuind ca am s-o gasesc a doua zi cu camionul de mobila la mine in fatza blocului, impresionata pana la lacrimi de vastele mele latifundii cu mp3-uri – nu m-a mai sunat niciodata!
Am priceput atunci ca muzica e o chestie absolut personala si nu e nici o şmecherie să ai chestii pe care nu le are nimeni ci melodii pe care le placi tu si, in anumite cazuri - mai ales ea. Am priceput atunci ca, macar in privinta asta, dimensiunea nu conteaza.
Trebuie sa te hotarasti daca vrei sa-i faci educatie muzicala sau copii. Si, chiar daca vrei sa le faci pe amandoua, nu trebuie amestecate. Cum v-ar placea oare in timpul unei nopti fierbinti sa ascultati prelegeri despre diferentele dintre Aloe Vera si Moisturing Body Lotion, despre cum influenteaza linerul culoarea suvitelor?!
Cultura ta muzicala are vreme sa iasa la iveala iar “Hai sa-ti arat colectia de CD-uri” nu mai e demult o replica castigatoare. Poti sa-i spui ca tie-ti place Sonny Rollins sau Miles Davis – e foarte probabil sa fi auzit de ei dar n-are nici un sens sa-i preaslavesti ultima ta descoperire – grupul de oboi din Uzbekistan sau muzica de scena de la teatrul avangardist din Frankfurt. In cel mai bun caz o sa se simta obligata sa-ti zambeasca, asta daca nu cumva o sa se intoarca pur si simplu catre domnul care povesteste plin de aplomb cum a facut pana de cauciuc in timp ce venea de la meci.
Si Daca ai reusit sa n-o plictisesti prea tare si s-o aduci in vizita ar fi pacat s-o dai in bara taman acum. Cel mai bine este sa fii pregatit din timp cu cd-uri cu compilatii speciale, facute anume pentru astfel de ocazii. Evita sa te lasi dus de val si pe la piesa 6 sa incepi sa pui melodii “de-ale tale”. Orice compilatie trebuie sa aiba o linie coerenta de la cap la coada, fara varfuri pe care le intelegi numai tu. Deasemena, sunt de evitat piesele foarte la moda sau evergreen-urile clichee pentru ca exista riscul sa se ridice la jumatatea propozitiei fiindca a auzit “piesa care-i place cel mai mult”. Iarasi, e bine sa nu faci schimbari bruste de ritm sau stil muzical. Radiourile, de exemplu, au un sistem foarte strict de clasificare dupa ritm, durata, voce de femeie sau de barbat etc. E un algoritm imuabil pe care DJ-ii nusi permit sa-l incalce. Un astfel de sistem trebuie sa dezvolti si tu ca sa nu te trezesti dupa o serie de piese lente in care ai avut timp sa faci progrese importante ca de exemplu sa desfaci cativa nasturi, ca vine Slaier sau Prodigy sa-i atraga atentia, ca alarma de incendiu, ca lucrurile s-au infierbantat prea tare. Dar cel mai important e sa nu uiti niciodata ca un astfel de CD este cadoul tau pentru ea si nu locul unde sa-ti pui cu precadere preferintele personale sau accesele de snobism. Este, sa zicem mesajul tau de pace, inca unul din felurile in care o faci sa se simta in siguranta. Ce sens are sa mai boncaluiesti despre ce mare meloman esti tu intr-un moment ca asta? N-ai decat sa te lauzi a doua zi.
Daca ai facut CD-urile, le-ai pus la indemana, sau, si mai bine direct in combina, sa nu fie evident ca au un scop precis, in teorie ar trebui sa functioneze. In practica sunt mii de variabile care-ti pot scapa. Poti fi prea siropos pentru ca ai subestimat-o ori dimpotriva prea intraznet. Sau poti sa ai pur si simplu ghinion. In orice caz e important sa retii ca nu e vina ta! Si daca tot nu ti-a iesit n-ai decat sa... schimbi placa. He, he, stiau ei batrani nostri ce stiau! Pur si simplu schimba CD-ul, pune ceva care-ti place tie chiar daca nu e neaparat pe gusturile domnisoarei. Macar asa o sa asculti muzica buna si poate cine stie, o sa pari misterios, dezinhibat, independent, sincer, puternic, ma rog, toate lucrurile alea care dau scoruri mari in testele de personalitate din Cosmo. Si o ultima precizare: daca esti vecinul meu de la 2 sau ma modul general asculti manele (eventual la maxim cu geamurile deschise) nu citi acest post.