E o penurie cumplita de vinovati. Umbla vinile bezmetice pe strazi, cu ochii inlacrimati, cu narile frematand, isi adulmeca vinovatul, isi cauta perechea. Insa nu se mai gasesc nicaieri vinovati. Se inventeaza, se fac copii slabe, se importa masiv din China. E plin de tapi ispasitori din plastic si Binovati fara certificat de garantie.
In disperare de cauza sunt tentat sa incerc eu ceva: Eu sunt de vina! Imi pare rau! Iarta-ma!
Doar ca suna atat de aiurea...
Daca spun "N-o sa pot" sare "N-ai curaj" pe mine, daca zic "Imi pare rau" e clar ca "N-am vrut". Si "Macar ti-am zis de la inceput" suna atat de fals incat nici io nu-l mai cred. Psihanaliza - calvinismul asta pe invers, homosexual, ne scuteste de orice responsabilitate. Ne nastem si traim nevinovati fiindca, nu-i asa, suntem "doar oameni".
Imi place sa beau Cola, sa inot si sa epatez, imi place sa lenevesc si sa ma ascund in cinism si jazz, imi place sa cred ca o sa slabesc la un moment dat si sa mi se spuna ca sunt genial. Ignor ca falsez nepermis, imi transform ratarile in anectdote suficient de anoste sa nu trebuiasca povestite si merg mai departe nestingherit, repetand disperat: "Imi pare rau, sunt doar un om"
Sunday, July 27, 2008
Thursday, July 24, 2008
Un medic a fost ucis...
Ceea ce n-ar fi fost decat o alta tragedie printre multe altele despre care aflu zilnic daca n-as fi ajuns sa citesc petitia impotriva tuturor si comentariile acesteia, comunicatul bosumflat de la colegiului medicilor si acest exemplu la intamplare.
Intre zeci de telegrame de felicitare am gasit si un medic dispus sa accepte ca problema nu-i neaparat "a celorlalti".
Cristian Babeanu:
"Stimati colegi de la CMR , sint uluit de primitivismul si de infantilismul acestui "protest" ! Este presa vinovata de nemultumirile grave pe care le are populatia vis-a-vis de casta noastra profesionala ? (...)
De ce Colegiul Medicilor din Romania nu vorbeste cu romanii care s-au tratat in strainatate si care nu au fost impresionati neaparat de conditiile de spitalizare sau de competenta medicilor straini ci de RESPECTUL, SOLICITITUDINEA SI ELEGANTA cu care au fost tratati ?
Dr. Cristian Babeanu, Bucuresti"
Textul complet aici (comentariul 21)
I-as raspunde:
In primul rand as vrea sa-mi cer cu piosenie scuze familiei indoliate pentru grotescul scandal iscat in jurul acestei tragedii.
Totusi, urmaresc de cateva zile reactiile pe aceasta tema si de prea putine ori am fost pus in situatia de a spune "Iata o pozitie constructiva"
Dr. Cristian Babeanu (pe care nu-l cunosc personal si de care am auzit prima oara azi) este unul dintre putinii medici care ma impiedica sa ma alatur "prostimii" rasculate care cere sange cu coasele si topoarele in mana. Este unul dintre putinii doctori care are decenta sa-si puna intrebarea “dar oare nu gresim si noi?”
Metodele inchizitoriale cu care este intampinata orice critica la adresa “nobilei caste”, fie ca vin din exterior fie din interior, nu fac decat sa confirme criza de identitate cu care “breasla” (iarasi un arhaism), se confrunta. Mentalitatea feudala in care se incranceneaza niste oameni (insist, doar oameni) nu face decat sa adanceasca prapastia intre pacienti si medici. Sa-mi fie cu iertare: prapastia intre medici si realitate pana la urma. A te gratula autoreferential cu titulaturi gen “ingerii in halate albe”, “maestru”, etc. in opozitie cu pacientii sau jurnalistii care sunt "idioti", "nespalati" sau "trogloditi" nu face decat sa tradeze frustrarea unor boieri scapatati. Nu sesizeaza nimeni anacronismul unui sistem in care exista inca “maestrii” – seniori medievali care isi aroga drepturi latifundiare, inclusiv “primae noctis”. Nici macar politicienii nu mai au pretentia ca slaveaza tara… Doar medicii insista sa se vada nepatati dar neputinciosi intre necinstea ministerului si incompetenta asistentelor. Intr-un mod miraculos duhoarea ce vine de sus de la forurile conducatoare, ii ocoleste si se revarsa in puturosenia infirmierelor si sorelor medicale, lasandu-i pe dansii inmiresmati si proaspeti ca petala trandafirului. Hmm...
E limpede o problema de comunicare si de adaptare. Spuneam aici:
"Da frate, unii asteapta mai mult" - in clipa cand un medic recunoaste ca se mai enerveaza si el uneori, ca mai greseste, nu ma mai simt obligat sa-l iau la injuraturi. Putem porni un dialog constructiv. Bine Domnu' Doctor, hai sa vedem daca ne organizam cumva. Poate luam niste studenti la jurnalism si comunicare si ii ducem in policlinici sa explice oamenilor ca se intarzie din motive obiective. Masuram apoi cat a scazut nivelul de stres al medicului la sf zilei. A doua zi, fiindca e mai relaxat, il rugam pe medic sa afiseze o hartie pe usa: "Ne cerem scuze pt eventualele intarzieri" Daca a treia zi tot se gaseste un pacient sa faca scandal il luam deoparte si incercam mai intai sa-i explicam inainte de a-l da afara cu bodyguarzii. Si uite-asa, cu vorba buna... Din pacate la reactia medicilor "Da' ia sa astepte! Da' ce?! ma grabeste pe mine un amarat cu piciorul rupt dupa ce am facut atata scoala?!" vine ca o consecinta fireasca reactia pacientilor "Huo!!"
Cat despre atacurile nedrepte ale presei… Sigur ca jurnalistii sunt in goana dupa senzational. Asta e meseria lor! Totusi, printre multele defecte ce li se arunca in spate unul e adevarat: sunt lenesi! Mai mult ca sigur exista undeva in tara asta un pompier betiv ori incompetent dar e mult mai comod sa alegi un subiect pe care il gasesti aproape la tot pasul – un medic care isi trateaza pacientii cu aroganta si suficienta. Trebuie sa va atrag atentia ca cele mai multe cazuri de presa nu se refera la mita ci la cazuri de indolenta.
Intre zeci de telegrame de felicitare am gasit si un medic dispus sa accepte ca problema nu-i neaparat "a celorlalti".
Cristian Babeanu:
"Stimati colegi de la CMR , sint uluit de primitivismul si de infantilismul acestui "protest" ! Este presa vinovata de nemultumirile grave pe care le are populatia vis-a-vis de casta noastra profesionala ? (...)
De ce Colegiul Medicilor din Romania nu vorbeste cu romanii care s-au tratat in strainatate si care nu au fost impresionati neaparat de conditiile de spitalizare sau de competenta medicilor straini ci de RESPECTUL, SOLICITITUDINEA SI ELEGANTA cu care au fost tratati ?
Dr. Cristian Babeanu, Bucuresti"
Textul complet aici (comentariul 21)
I-as raspunde:
In primul rand as vrea sa-mi cer cu piosenie scuze familiei indoliate pentru grotescul scandal iscat in jurul acestei tragedii.
Totusi, urmaresc de cateva zile reactiile pe aceasta tema si de prea putine ori am fost pus in situatia de a spune "Iata o pozitie constructiva"
Dr. Cristian Babeanu (pe care nu-l cunosc personal si de care am auzit prima oara azi) este unul dintre putinii medici care ma impiedica sa ma alatur "prostimii" rasculate care cere sange cu coasele si topoarele in mana. Este unul dintre putinii doctori care are decenta sa-si puna intrebarea “dar oare nu gresim si noi?”
Metodele inchizitoriale cu care este intampinata orice critica la adresa “nobilei caste”, fie ca vin din exterior fie din interior, nu fac decat sa confirme criza de identitate cu care “breasla” (iarasi un arhaism), se confrunta. Mentalitatea feudala in care se incranceneaza niste oameni (insist, doar oameni) nu face decat sa adanceasca prapastia intre pacienti si medici. Sa-mi fie cu iertare: prapastia intre medici si realitate pana la urma. A te gratula autoreferential cu titulaturi gen “ingerii in halate albe”, “maestru”, etc. in opozitie cu pacientii sau jurnalistii care sunt "idioti", "nespalati" sau "trogloditi" nu face decat sa tradeze frustrarea unor boieri scapatati. Nu sesizeaza nimeni anacronismul unui sistem in care exista inca “maestrii” – seniori medievali care isi aroga drepturi latifundiare, inclusiv “primae noctis”. Nici macar politicienii nu mai au pretentia ca slaveaza tara… Doar medicii insista sa se vada nepatati dar neputinciosi intre necinstea ministerului si incompetenta asistentelor. Intr-un mod miraculos duhoarea ce vine de sus de la forurile conducatoare, ii ocoleste si se revarsa in puturosenia infirmierelor si sorelor medicale, lasandu-i pe dansii inmiresmati si proaspeti ca petala trandafirului. Hmm...
E limpede o problema de comunicare si de adaptare. Spuneam aici:
"Da frate, unii asteapta mai mult" - in clipa cand un medic recunoaste ca se mai enerveaza si el uneori, ca mai greseste, nu ma mai simt obligat sa-l iau la injuraturi. Putem porni un dialog constructiv. Bine Domnu' Doctor, hai sa vedem daca ne organizam cumva. Poate luam niste studenti la jurnalism si comunicare si ii ducem in policlinici sa explice oamenilor ca se intarzie din motive obiective. Masuram apoi cat a scazut nivelul de stres al medicului la sf zilei. A doua zi, fiindca e mai relaxat, il rugam pe medic sa afiseze o hartie pe usa: "Ne cerem scuze pt eventualele intarzieri" Daca a treia zi tot se gaseste un pacient sa faca scandal il luam deoparte si incercam mai intai sa-i explicam inainte de a-l da afara cu bodyguarzii. Si uite-asa, cu vorba buna... Din pacate la reactia medicilor "Da' ia sa astepte! Da' ce?! ma grabeste pe mine un amarat cu piciorul rupt dupa ce am facut atata scoala?!" vine ca o consecinta fireasca reactia pacientilor "Huo!!"
Cat despre atacurile nedrepte ale presei… Sigur ca jurnalistii sunt in goana dupa senzational. Asta e meseria lor! Totusi, printre multele defecte ce li se arunca in spate unul e adevarat: sunt lenesi! Mai mult ca sigur exista undeva in tara asta un pompier betiv ori incompetent dar e mult mai comod sa alegi un subiect pe care il gasesti aproape la tot pasul – un medic care isi trateaza pacientii cu aroganta si suficienta. Trebuie sa va atrag atentia ca cele mai multe cazuri de presa nu se refera la mita ci la cazuri de indolenta.
Wednesday, July 23, 2008
sifilis 2
Klimt a murit de sifilis. Se pare ca asa a facut si Eminescu daca n-o fi murit de Veronica. Bunica mea a murit de cancer la colon si de un flacau de la ea din sat care-i ajunsese temporar procuror raional si la fel de temporar sot. Se mai poate muri de succes sau din contra. Se poate deci muri la orice varsta si in orice conditii dar de sifilis se presupune macar ca te-ai futut bine.
Tuesday, July 15, 2008
post de afaceri
Fac la busines in ultima vreme de te doare capu' mai frate. Imi zice adineaori cineva "ma culc ca maine am 3 meetinguri" si-mi aduc aminte:
Ma chinuiam zilele astea sa aranjez cu un amic sa ne vedem sa vb niste chesii de slujba: "Nu azi ca ma duc la aia cu contractu' / Pai maine nu pot io. / Bine atunci poimaine? / Da dar nu dimineatza ca am un mic dejun de afaceri..."
Bai, hai sa ne organizam nitzel! "Mic dejun de afaceri"?! Deci dupa pranz si cina avem acum si mic dejun de afaceri? Calatoria e de afaceri, macatu' la fel, cacatu' nu mai are nici el mult. Io va zic de pe acum: maine nu sunt available fiindca am un "futut de afaceri" si inainte trebuie sa fac cu cineva un "dush de afaceri". Daca reusesc strecor si o "extractie dentara de afaceri" si dupa aia sigur ma grabesc catre un "accident rutier de afaceri" ca mai am pe seara si un "tuns de afaceri". Poate seara tarziu sa incercam un "joint de afaceri".
Pe bune frate... hai totusi sa ne organizam nitzel nu vreti?
Ma chinuiam zilele astea sa aranjez cu un amic sa ne vedem sa vb niste chesii de slujba: "Nu azi ca ma duc la aia cu contractu' / Pai maine nu pot io. / Bine atunci poimaine? / Da dar nu dimineatza ca am un mic dejun de afaceri..."
Bai, hai sa ne organizam nitzel! "Mic dejun de afaceri"?! Deci dupa pranz si cina avem acum si mic dejun de afaceri? Calatoria e de afaceri, macatu' la fel, cacatu' nu mai are nici el mult. Io va zic de pe acum: maine nu sunt available fiindca am un "futut de afaceri" si inainte trebuie sa fac cu cineva un "dush de afaceri". Daca reusesc strecor si o "extractie dentara de afaceri" si dupa aia sigur ma grabesc catre un "accident rutier de afaceri" ca mai am pe seara si un "tuns de afaceri". Poate seara tarziu sa incercam un "joint de afaceri".
Pe bune frate... hai totusi sa ne organizam nitzel nu vreti?
Subscribe to:
Posts (Atom)