Thursday, November 12, 2009

Asumarea noptierei

E la fel de firesc ca a te apleca sa mangai cainele gazdei. Toata lumea o face, mai discret ca sa dea dovada de buna crestere, mai agresiv ca sa-si afirme confortul in casa respectiva, echidistant cand esti cu adevarat ca acasa. Oricum te uiti. In raftul cu CD-uri, in biblioteca, pe noptiera daca e cazul. De ce? Demult nu mai vrei sa afli ceva despre celalalt dupa ce asculta sau citeste. Cu exceptia unor scene penibile din filme, daca ai ajuns la el acasa, ai schimbat deja cel putin 5 replici si asta e arhisuficient sa stii cu cine stai de vorba. Nici sa gasesti pt tine ceva de imprumutat nu mai e cazul. Nu ajungi sa imprumuti carti decat din casele aflate la maxim 2 grade academice si in cazuri extrem de rare la un zero diferenta de venituri. Care sunt sansele sa gasesti tocmai in casa aia ce n-ai gasit in toate casele asemanatoare in care ai fost?! De ce continuam insa s-o facem? Probabil din obisnuinta de pe vremea cand inca mai descopeream lucruri, ori poate pt un zambet ieftin dar superior: "a, uite..." sau "ha, nu m-as fi gandit, probabil e ramasa de la o fosta gagica"
Am vazut noptiere de tesatoare cu poezii de Paunescu avand praf de jur imprejur ca si cum ar fi ramas acolo de la studentul din vara trecuta. Am vazut Peter Brook pe noptiere de sales-manageri, Makine si Adam Smith in case in care mirosea insistent a iarba si vodka.
Am vazut de curand intr-o casa cu vedere, gazon si garaj subteran "Spalarea banilor murdari". Mi-am amintit cat am ras cand am gasit la mine sub pat o carte pe care scria limpede, imediat sub titlu, ca face parte din genul literar "business thriller". Am zambit stiind ca in timp ce eu zambesc, berlina mea fiabila sta frumos parcata cu oglinzile rabatate in fata casei. Am zambit stiind ca laptopul meu e in geanta la intrare iar telefonul cu taste qwerty asteapta pe silent in buzunar sa-mi citesc mailurile. Am zambit inchipuindu-mi procesul decizional prin care viitorul proprietar de vila, la vremea aia doar aspirant probabil, a ales cartea asta. "Am doar 15 lei, ce sa-mi i-au 'Spalarea Banilor Murdari' sau '7 Metode Moderne de Spaga'? "
In timpul asta intr-o casa unde mirosea a vodka, mult mai tanar si mai betiv ca acum, citeam de pe o noptiera Adam Smith ca pe Coran, sa-i intelegem si pe "ceilalti". Peste 10 ani, sunt in casa intretimp-magnatului, citind Theodor Adorno. Oamenii nu se schimba. Get used to it! Magnatul o sa vanda in continuare tari iar eu o sa ma zbat mai departe intre confort si revolta, prea lenes sa fac ceva, prea orgolios sa-mi asum lenea.

5 comments:

Alinax said...

Pai ai ce sa vezi in biblioteci, unii si le aseaza pe culori de exemplu.

pinguin afroardelenesc said...

Am baut suficiente grade ...casa mai contine si "altele"

Anonymous said...

Si sa vezi, draga! Pe noptiera era "Pe urmele iubirilor pierdute" si poza mea...

Anonymous said...

Asa e, oamenii nu se schimba...
Sau se schimba in rau!
E foarte greu sa construiasca ceva, dar foarte usor sa distruga!

madlen said...

astept cu intres sa ajungi sa recunosti majoritatea enunturilor mele ca fiind adevarate!

apoi sa stam amindoi la o cafea in care sa ma lamuresti cine dracu` esti si de ce ti-a luat atit de mult timp sa recunosti.. macar in fata mea.. unde nu exista miza!