89 pe scara Silvia Plath

Un coreean a facut muzica asta dar a aparut pe net cu numele altora. Daca o asculti pe repeat io zic ca te califici la campionatul mondial de depresie cu un scor de minim 89 pe scara Silvia Plath...

pai... sa fii sanatos daca atat te duce capu'

"I thought poetry could change everything, could change history and could humanize, and I think that the illusion is very necessary to push poets to be involved and to believe, but now I think that poetry changes only the poet."

Mahmoud Darwish

lasa-mi un comment daca l-ai gasit :)

Buna dimineata domnisoara

Azi dimineatza o domnisoara intr-o Dacie a intrat in masina mea in timp ce se uita la masina mea.

N-am crezut ca merita sa-i zic altceva decat "Bunadimineatza domnisoara" si mi-am amintit de un text pe care o amica mi-l ceruse ca sa-si umple revista pentru femei:

Jurnal de misogin

Cubultorii nu sunt niște noduli limfatici care se inflamează. Ambreiajul nu e o procedură de kinetoterapie, iar "prioritatea de doamnă" vine la pachet cu "mișcă-ți fundu' mai repede fufă!". Vreau să fie foarte limpede de la bun început: sunt misogin. Mă uit la filme porno pe internet, fumez și nu-mi plac copiii. Dar cel mai tare urăsc șoferițele. Dacă aș ajunge stăpânul universului (credeți-mă pe cuvant - orice bărbat de 36 de ani, frustrat și cu burtă visează să ajungă stăpânul universului), dacă aș ajunge stăpânul universului așadar, aș interzice femeile la volan. Punct.

Mdea, comanda era de 4500 de caractere așa că va trebui să nuanțez puțin ca să umplu spațiul. Ok. Nu cred că merită să discut aici de ce trebuie interzise femeile la volan. E ca și cum mi s-ar cere să demonstrez că Breaking the Waves e un film mai bun decat Titanic. Truismele nu pot fi explicate. Mă rog, dacă cumva n-ați văzut Breaking the waves am DVD-ul acasă. I-adevărat că n-am televizor așa că o să vi-l povestesc - aduceți lumânări parfumate.

Să revenim, nu spun că nu există și șoferițe bune. Eu am întâlnit una. Monica (cred) era soră de fotbalist celebru și secretară. Lucram pe vremea aia la o revistă obscură care întârzia mereu deadlineurile. Într-o cumplită criză de timp, trebuia să ajung de la birou în P-ța Romană la marginea Bucureștiului la tipografie. Cum ajung?! Păi, uite, te duce Monica, secretara, cu mașina ei pesonală. Coborâm în parcare, ne urcăm în mașină și începe ritualul pornitului de pe loc: verificat ruj, dat bobârnac drăgăstos broscuței agățate de oglindă, privit absentă mesajele computerului de bord "Oil level low". După două minute de chicotit și aranjat buclele mai oxigenate decât amestecul din carburator (știți, carburator, ăla unde se amestecă benzina cu aerul ca să... ăăă.. nu vă bateți capul), după două minute așadar, ne urnim din parcare. Monica zâmbește tâmp, schimbă vitezele pișcând delicat cu degetul mare și arătătorul vârful levierului de viteze în timp ce degetul mic își înalță priapric unghiuța roșie cu manichiura impecabilă. Oftez cu gândul la Frații Karamazov pe care nu i-am citit în liceu și care ar fi fost o lectură ce mi-ar fi ocupat măcar o parte din călătoria ce abia începea. Devin atent când, ajunși deja la Unirea, constat că n-am terminat nici prima țigară. Monica mergea constant cu 80-100km/h pe șina de tramvai, pe trotuar, prin blocuri, curți de oameni și parcări fără să încurce pe nimeni! Repet: fără să încurce pe nimeni! Vă rog, puțină atenție fiindcă e esențial: fără să încurce pe nimeni! Am traversat Bucureștiul în 20 de minute. Când am coborât am mai tras o ocheadă în decolteul Monicăi și singura posibilă explicație s-a năruit: era cu siguranță femeie.

Așadar, există și femei care pot conduce. De ce așa puține? Cel mai probabil din cauza mea. Barbații perpetuează mitul femeilor incapabile de a face o parcare laterală. Femeile îi cred (și de data asta) și implicit nu sunt în stare să facă o parcare. Vă rog doamnelor, nu înțelegeți greșit, recunosc, convenția socială poate fi cauza pentru care nu puteți conduce; asta însă nu înseamnă că odată identificată această cauză lucrurile stau brusc altfel. Indiferent de motive, nu aveți ce căuta la volan. Mi-aș dori să se anuleze toate carnetele de conducere și să dăm iar examen în poligon. Am să beau niște bere și am să fac poligonul. Și aș vrea să mi se treacă pe carnet "are voie să conducă cu o alcolemie de XX% fiindcă la această limită a efectuat manevrele la fel de încet și prost ca și femeile". Aș vrea să se plătească din bugetul de stat psihanaliști care să le explice șoferițelor că "ia să aștepte mitocanu draku" nu le răzbună pentru nici una dintre nedreptățile la care sunt supuse zilnic de șefi/soți/parteneri. Aș vrea să se interzică păpușile pentru copii. Dacă sufregetele și-au ars sutienele, mergeți vă rog până la capăt și ardeți și păpușile înlocuindu-le cu jucării unisex. Atâta vreme cât se va perpetua cercul vicios al lui "fă, nu ești în stare de nimic"/"ești un mitocan, conduc cum vreau" ne vom înjura mai mult sau mai puțin vocal la semafoare. Nu mă deranjează că ne înjurăm. Mă înjur cu bărbații că aruncă chiștoace pe jos, cu șoferii de SUV-uri albe pentru care s-a inventat termenul de cocalar, cu puștanii în Dacii "tunate" care vor musai să-mi facă cultură muzicală. Mă înjur cu guvernul, cu șefii incompetenți, cu toată planeta până la urmă, de ce nu m-aș înjura și cu dvs. doamnelor?! Pentru că, cred din adâncul sufletului meu în feminism. Pe bune. Cred că niște femei cu adevărat puternice vor deveni niște parteneri de încredere și nu acest hibrid imprevizibil între "hai mă să bem o bere" și "vai nerușinatule, cum poți spune așa ceva de față cu mine?!"

ca mi-e rusine sa-mi pun status:

Toamna cand bate vantu pe faleza pricepi care-i faza cu panteismu chiar daca ti se rupe de stoici si fichte si coleridge

Doar daca dialogul nu mai are mistere pt tine:

Ah, apropos, ai observat ca nu ma mai iubesti?

Ce-ai vrea sa te fi facut daca nu te faceai pseudo-intelectualo-urbano-looser?

Vreau sa am 40 de ani si 4 copii de la 3 femei diferite. Sa le iau la fiecare dintre femeile alea o casa si un fuker sa le tina de urat cat imi cresc mie copiii. Vreau sa citesc in vacanta de la Montecarlo cartea "Tranzactii interstatale oneroase - Ghid practic". Vreau viatza aluia cu audiul Q7 care mi-a aruncat de dimineatza un chistoc pe parbriz. Vreau sa-i spun lu Socrate "de unde pula mea vrei ma tu sa-i dau io cocosu lu ala inapoi?! Fa-ti in pula mea rost de cocos si plateste-ti datoria". Vreau sa beau bere la bidon de plastic si sa fumez tigari de foi aduse special ca nu se gasesc in romania. Vreau sa ma angajez comis voiajor la aspiratoarele Kirby si sa ajung ASM (Area Sales Manager) si-apoi sa-mi iau apartamente sa le dau cu chirie. Vreau sa ma salute aia de la BGS cand intru la birou. Vreau sa-mi doresc Rolex. Vreau sa am dosar la DNA.

Io nush cum m-o mai rabda pamantu'

N-am poza buna pe FB! E alta acu'! Numa pericole ma pasc la tot pasul. Daca nu beau 2 litri de apa zilnic e rau, daca nu evit excesul de sare zahar si grasimi e rau, daca nu imi rezerv 1 ora pe zi pentru meditatie si relaxare e rau. Daca nu ma inscriu pe FB e rau ca "nu existi daca nu esti pe net". Pai stai sa vezi belea ca si daca existi tot nu e bine... Ma ducea si pe mine capu' ca daca iti pui poza de-aia facuta singur cu telefonul nu e tocmai ok. Sau cu piciorul sprijinit de masina, in chiloti in oglinda de la baie ori cu varfurile sandalelor pe plaja dar (ar trebui sa) aflu acum de la Comanescu ca trebuie sa-ti faci sedinta foto speciala ca sa te pui pe facebook.

Bai, pe bune acu', io inteleg conceptul de "personal branding" - e faza aia pe care o face orice om serios cand apare cu sotia la botez/nunta/inaugurare de fabrica desi tot orasul stie ca secretara taman i-a nascut un copil. Sau ce face pentru un targhet sub 18 ani Bucurenci. Inteleg si modelul de busines al lui Comanescu - o ard expert de ceva si cand se algomereaza piatza pe felia respectiva inventez o nisa noua. Pana de curand n-a fost o problema ca nici cu "expert media" si nici cu "consultant politic" nu ma deranja in vreun fel - e meseria omului, ce treaba am eu.

Acum insa, asta cu "personal branding guru" incepe sa fie periculos. Ca e personal ;) E ca si cum te-ai intalni cu un prieten care a facut de curand "niste cursuri" si e kinetoterapeut ori nutritioist si iti explica la fiecare inghititura cate calorii are berea sau cum sa apuci halba sa nu te doara metacarpienele. E exact reactia aia "Pai bine bre, bem de-atata vreme si ma faci bou?"

From torente with love (2)

"Great Movie Thanks uploader. As for atheist propaganda, maybe you shouldn't be pirating movies if you feel Atheism is so immoral. It looks a slightly hypocritical."

Social Media, luni dimineatza

Pe facebook, S, intelectual de rasa cu aspiratii si sanse politice corespunzatoare (mari respectiv nule in caz ca nu era clar), face vocalize in dush. Ca ce frumos, ca uite ce discurs am eu, ca pasarelele, ca sa gandim pozitiv. Zambesc si-mi zic "hai frate, putin realism va rog, chiar daca da risc crescut de depresie(1)" Drept pt care:

Me, deadline avoidance tips: cand n-ai lucrat nimic si ai intalnire luni la 10 ii tragi repede un powerpoint in care arati cu cuvinte frumoase ce urmeaza sa faci.

si, la 5 minute distanta contra-argumentul:

Me, deadline avoidance tips: daca esti cuminte si bun si te porti frumos cu cei din jur, Doamne Doamne face in asa fel incat te suna clientul si zice ca a intervenit ceva si sa-l ierti si sa va vedeti peste 2 zile. Multumesc Doamne Doamne! Promit sa nu ma mai uit la filme porno in loc sa muncesc.

(1) vezi Martin Seligman in caz ca nu era clar

Futu re

Exista jocuri pe calculator unde sa-ti alegi copilu? Adica, ai credit de 100 de cromozomi. Consumi 60 pe IQ, 20 pe frumusete, 20 pe putza mare? Sau 80IQ, 10F, 10P? Probabil ca exista sau o sa existe in curand. Oamenii trebuie sa fie pregatiti mental sa-si plateasca genele progeniturilor.

Exista filme care ne pregatesc pentru Big Brother, carti care ne arata cum o sa fie distopiile de peste 3000 de ani (a se citi 30), seriale TV care ne fragezesc sa primim implantul de silicon care ne va lega de glie in schimbul monitorizarii continue a ritmului cardiac si nivelului glucemiei. Iobagi de iobagi de iobagi. Conteaza doar la ce nivel te prinde plasa de paianjen. Daca nimeresti un loc la umbra unde te usuci mai greu "te-ai descurcat".

B are o teorie care zice ca industria porno e o uriasa conspiratie homosexuala. Argumentul nu e cu totul lipsit de merit: fara industria porno, cate penisuri in erectie ai fi vazut de-a lungul unei vieti?

Din pacate nu e conspiratie. Nimic nu e conspiratie. Io cred ca Herbert Spencer il bate pe Hegel. Sistemul se autogenereaza independent de vestititi 12 sau cati ori fi aia, conspiratorii din umbra. Sistemul ne pregateste metamorfoza cvasistaica iar noi, neatenti, coboram treptele senini, observand postfactum.

CMYK/RGB

Stiu literele astea de suficient de multi ani incat sa nu mai conteze. Culorile se combina si dau alte culori. Copii invata asta la gradinita cu creionul albastru si creionul galben. Mai tarziu invata ca si sunetele se combina si fac acorduri, armonii etc. Apoi la chimie invatam ca oxidul de fier e cel mai vechi pigment cunoscut. Iar la fizica cum e cu interferenta, cum toate undele se combina, se amesteca, se modifica una pe alta.

Cum se face insa dintr-o dragoste si o frica o blazare? Da un zambet si o erectie un dialog? Daca pun doua parti mirare si o parte egoism iese tiranie sau epifanie? Extazul se face din ignoranta si curaj? Cata disperare trebuie peste niste complex de superioritate sa iasa bonomie? Se mai vede diferenta dintre ura si frustrare daca pui nostalgie? Nici Nichita care stia nu stia sigur si impartea inorogii si caprele.

Cum te simti? Bine. Pai normal ca bine, ce cacat ai putea sa zici altceva decat bine, adica hai sa trecem mai departe, n-am cum sa-ti explic. Din 4 milioane de oameni care muncesc, jumate de milion iau bani pe drepturi de autor - artisti (merci C). Pai normal, pentru ca n-avem notatie pentru sentimente. Se spune "a trecut prin toata gama de sentimente" dar asta nu inseamna defapt nimic. N-am cum sa-ti fac partitura felului cum m-am simtit in weekend. N-ai cum sa-mi fredonezi sexul in grup de la Campina. Bajbaim balbaiti prin cel putin 7 arte, prin dictionare, pe youtube si flick. Ne desiram neuronii cu THC, TNB si MNAC incercand sa extragem fierul initial din ocrul cu care ni s-au colorat degetele de la tigari si apraxie. Dar apraxia se poate uneori trata si reusesti de bine de rau sa vorbesti iar. Cu sentimentele insa, deja amestecate, mazgalite pe canvasul ala cenusiu...

Al dreaku Platon, deci o umbra de copac si o umbra de caine cu piciorul ridicat se conecteaza printr-o umbra punctata de curba balistica. Aha! Acu am priceput: o iubire minus un curaj dau mereu o tacere. E limpede.

Multumesc Mona:

"Suntem intr-un etern faliment de catifea"

Fifea, impecabil, la despartire:

"Cand ai timp o sa trec sa-mi iau de la tine ce mai ai pe la mine"

inca odata, pt ca e impecabila poanta:
"Cand ai timp o sa trec sa-mi iau de la tine ce mai ai pe la mine"

Levi Strauss, Lacan si Mario Garcia dintr-o lovitura

"Layout is the body language of text"

Andrei Crisan

Glume fizice

Lupta e drogul cel mai pervers. Am mai spus-o, sunt prea lenes sa am vreo dependenta serioasa - mi-e prea lene sa alerg dupa dealeri, sa-mi vand televizorul, ma rog, sa-mi cumpar mai intai televizor ca sa-l vand dupa aia pentru droguri etc. Dintre toate dependentele de care am scapat cu ocazia asta cel mai tare ma bucur ca am scapat de dependenta de lupta.

American Beauty e un film foarte trist. Nu, nicidecum ca se termina trist. Ci fiindca incepe cumplit de trist. Ca si Fight Club, ca si... E vorba despre unu care se scoala intr-o dimineatza/serara/pranz si se apuca sa darame tot. Sa se lupte cu sistemu (whatever "sistemu" means). E cel mai cumplit lucru care ti se poate intampla. Sa te incurci atat de tare in propriile argumente incat sa trebuiasca sa schimbi cu totul paradigma. Sa negi toate axiomele pana la ultima si sa te apuci sa refaci toata matzocareala de pe alte premise. Parca si aud: pa da frate! Asta da curaj! Sa darami tot ca s-o iei de la cap. Buhahah!. Insist: Buhahaha!

Ok, deci de maine hotarasc ca Genet e un gaozar penibil, ca von Trier e probabil un personaj din Familia Guldenburg si ca cea mai tare muzica din lume e lady Gaga. Asa si? Chiar presupunand ca se poate sa-ti dai reset complet si sa crezi cu adevarat ce spui. Chiar daca reusesti sa-ti dezbraci toate etichetele si ramai in curu gol, pregatit sa-ti tatuezi valori noi pe glezna. Ce-ai rezolvat? La urma urmei tot pe buda o sa ai revelatii. E codat genetic in tine.

De-aia m-a busit rasul mai devreme cand m-am prins ca ma citez de foarte multa vreme. Ma pregateam de un discurs de genul "aolo' saracu de mine mi s-a terminat benzina, de-acum merg din inertie" Si ma gandesc, poate ar trebui sa trag de volan sa ma infing intr-un parapet acu cat mai am viteza. Ca sa ce?! Maaama da ce revelatii pizdoase o sa am io desfigurat si tetraplegic! Ba pe-a ma-tii.

Te lupti cu teama ca n-ai facut destul, cu planeta care nu intelege ca tu..., te lupti cu gagica care nu vrea sa-ti arate o tzatza, cu cainele care nu vrea sa faca sluj, cu vinovatia ca nu te simti suficient de vinovat, cu furia, cu fiscul, cu timpul, cu parul pubian, cu sentimentul ratarii, cu mahmureala, cu complexul de superioritate, cu tine. Te lupti ca si cum e razboi, ca si cum ar fi ceva de cucerit la final.

Te lupti de-an' pulea de fapt. Si cand simti ca se aproprie momentul sa ai revelatia asta (nasoala fie vb intre noi) dai din colt in colt ca poate mai e o cioaca daca schimbi directia si tot, poate daca il fut pe Brad Pitt... ori daca imi dau foc la masina... Poate daca ma fac tamplar o sa ies cel mai mare tamplar si n-o sa mai am nici o grija. Sau cel mai mare revolutionar daca te paleste revolutia. Sau cea mai placida gospodina. O sa ajungi Jim Morrison si Stephen Hawking si Gandi si Bill Gates si Jesus la un loc. Si?! Si o sa-l vezi pe unu care e toate astea plus Cornel Fugaru si... gata. Mori in clipa aia pe loc de ce gluma tare ti-ai facut. Buhahah!. Insist: Buhahaha!

Save life as...

Cand o sa castig la loz in plic sau o sa dau faliment definitiv, indiferent care din ele, o sa ma apuc desigur de scris ca na, ce-ti mai ramane de facut in situatii de-astea?! Nu cred ca exista o suma suficient de mare de castigat la loto sau un faliment atat de adanc incat sa ma apuc de literatura asa ca o sa scriu probabil filme si/sau bloguri. In fine...
Unu din filmele astea o sa fie un remake la Butterfly effect. Cu unu' care poa sa-si salveze viata. Nu in sensu ca taman ce cade un pian de la etaj si se fereste omu plin de agilitate ci la modu ca poa' sa dea "save" si daca o da de gard cu ceva se intoarce si o ia de unde a salvat. Tare frate! Numai ca evident, daca poti sa dai save ca la jocuri, ai sanse sa te blochezi f repede, ca masinuta la perete, incercand sa faci traseul complet si sa culegi toate ciupercile sau sa impusti toti monstruletii. Daca dimpotriva, te arunci ca disperatu' sa urci de la un nivel la altu, nu mai apuci sa te bucuri de joc si te trezesti ca te-ai infundat la nivelu 87 dar iti lipseste o cheie din nivelu 3. Multi reusesc sa se blocheze intr-o trauma recurenta chiar fara "save life as" tocmai pt ca nu au rabdare sa culeaga suficiente ciuperci. Ar trebui deci sa fie ca la pestisoru de aur, sa ai doar 3 sloturi de save.
E... Cum rahat le alegi?! Adica, de unde stii ca e cazu sa dai save? Azi de ex. am obtinut o intalnire importanta. Dau Ctrl+S? Sau imi pregatesc materialele si "salvez" luni chiar inainte de a intra in prezentare, sa am backup daca ma balbai. Si daca pana luni stau beat si ma trezesc ca nu pot recupera...
De unde stim ca suntem ok si merita retinut momentul? Altfel zis, daca ai putea, pana unde te-ai intoarce in timp? Pana acu' 2 ani cand te-ai certat cu Ileana Cosanzeana? Acu' 5 cand ai pornit firma de imobiliare intre timp falimentara? Acu 15 cand ai ales UNATC in loc de ASE? Acu' 20 cand radeau copii de acneea ta? Ala in butterfly effect zice ca poti sa te dai si cu curu de pamant ca rahatul se intampla. Matematica zice ca greselile se propaga in calcul, implicit ca poate fi gasita eroarea initiala (minuscula probabil). Practica ne invata ca nu exista "save life as" asa ca tre' sa ne rostogolim inainte in bulgarele de zapada al propriilor stangaci. La un hop mai mare se desprind cateva straturi dar partia e lunga si se acumuleaza altele.
De-aia io vin si intreb: "Save live as... WHAT?" Ma duc X ani inapoi si am grija sa nu mai patzesc cele 3 grade de blazare in plus si sa-mi temperez din timp cinismul puerilo-furios. Asa, si?! O sa ma plictisesc (si mai tare) la lectiile de pian, la propriul majorat sau la pornografia bahica din facultate.
O sa ajung cu toate lectiile invatate s-o cunosc pe Ea. Doar ca "toate lectiile invatate" inseamna, nu doar ca in Groundhog Day, ca o sa stiu exact ce sa-i spun ca sa ma futa pana seara, ci ca o sa-i spun direct "Iesi fa afara in pula mea d'aici". Sau mai degraba o sa-i spun "Hai sa trecem peste faza cu 'te iubesc>ti-o trag urat>ma urasti>mi-o tragi urat>ma iubesti>ne uram' si sa trecem direct la a fi cunostinte, aproape amici". Aia ori se blocheaza, iti da o palma si razi ori rade si zice "hai sa ne-o tragem" si iar razi.
E ca si cum te-ai duce sa bei o bere cu un fost coleg de scoala generala. Ala e insurat si merceolog iar tu betiv si drogat. Sau vice-versa. Irelevant. Conversatia se leaga, iti amintesti ca erati cei mai isteti din clasa. La fel e si acum. Intelegi tot ce zice ala, dar nu poti participa. Ai vrea sa-l ajuti cand vrea si el o viata inafara slujbei si rechizitelor scolare iar el ar vrea sa-ti explice ca-n Andries, ca totu-i pe dos, ca e tarziu si tre sa plece, ca te asteapta in weekend la barbeque.
"Pe care o voi considera de-acum o oferta" O oferta ca ce?! La ce draku ne ajuta ca stim amandoi ca Print si cersetor e o poveste pt copii?! Facem schimb de ce? Vrei sa-ti spun ca esti frumos si destept? Iti spun, pe bune, dealtfel chiar cred sincer ca esti frumos si destept si o sa vin la tine la barbeque si o sa ma imbat si o sa vomit in masina ta noua dupa cum cere asumarea rolului social. Tu o sa te certi cu nevasta-ta seara ca m-ai chemat desi stiai ca sunt un betiv drogat si o sa va futeti dupa aia pentru prima oara dupa foarte multa vreme. Mi-am facut treaba, ti-ai primit impulsul necesar sa mergi mai departe, o sa primesti promovarea, o sa ai forta sa-ti duci copii la patinoar si n-o sa-mi ceri banii pe care i-am luat "cu imprumut". E o afacere cinstita dar nu functioneaza daca o pui in cuvinte. Inteleg perfect ce-mi ceri. Ma bag, dealtfel nevasta-ta chiar gateste foarte bine dar trebuie sa fim constienti ca numai in filmele americane am putea sa iesim cu bicicletele ca in scoala generala.
Atunci demult, in scoala generala, ai strigat dupa mine si nu m-a calcat masina. Mi-ai salvat viata sau mi-ai distrus-o? Te-ai responsabilizat in ziua aia si ai ajuns merceolog sau ai devenit zeu? M-ai facut invincibil sau m-ai condamnat la dependenta? Ok. Si-acum? Ce facem? Dam save inainte de barbeque sau inainte de intalnirea de 20 de ani? Sau incercam un exercitiu de inconstienta si ne intoarcem cu totul in scoala generala? Care e diferenta intre generozitate si condescendenta? Care e legatura intre disperare si orgoliu? La care capat al riscului e speranta? Save life. Load file. Reset.
In fine... Cata vreme n-o sa castig la loz in plic sau n-o sa dau cu totul faliment o sa ma rezum desigur la scris ca na, ce altceva poti face in situatii de-astea?!

Daca nu mi-a placut cartea...

Am o masina care face "nino nino nino..." daca pornesti din greseala alarma, face "bip bip bip..." cand vrei sa iesi si uiti farurile aprinse si face "biiip biiip biiip..." cand e ceva nasol gen ulei, lichid de frana, roti lipsa (are si un ecran care afiseaza tot felu' de chestii gen "rear lamp failure" sau "driver door ajar").

Ok, acu intrebarea e urmatoarea: daca face "biiiiiiiiiiiiiiii..." continuu, chiar si daca scoti cheia si o inchizi, inseamna ca am castigat un premiu surpriza de la Chrysler?

(Spre onoarea profesorilor mei de la Universitatea Politehnica Bucuresti, recunosc ca nu prea mi-a placut cartea :D)

Paul Goma se teme de plagiat dar face glume bune ca vinul

Mic fiind am citit Sabina si mi-a placut teribil. Mai tarziu am aflat ca Paul Goma i-a scris o scrisoare deschsa lui Ceausescu ceea ce nu i-a placut. Pe principiul "ce tie nu-ti place altuia nu-i face", sau din alte motive, Ceausescu nu i-a scris nici o scrisoare lui Paul Goma. Nici Paul Goma n-a mai scris ceva care sa-mi placa la fel de mult ca Sabina, poate si pt ca m-a oprit cu verificarile dupa Ostinato si Calidor.

Azi am aflat ca Paul Goma mai traieste si are blog. Conform noii mele culturi online - taman ce m-am laudat de curand ca am cont pe facebook - stiu ca ar fi cicvilizat sa dau un link. Pe blogul lui Paul Goma insa gasesti nite pdf-uri care sunt protejate in asa fel incat sa nu poti da copy(right). Cum n-am nici un fel de respect pt proprietatea intelectuala (nu ca as avea sensibilitati pt alte forme de proprietate) am sa postez totusi ce voiam sa postez fara link si fara copy/paste. E vb de finalul apoteotic al unui text unde taraste pe jos cu poeta Angela Marinescu (pe motive bine intemeiate dealtfel dupa umila mea parere):

consumer advice

Ceasurile Sector sucks big time!

Cred ca eram printr-a 5-a cand au aparut de la sarbi vestitele ceasuri cu melodii. Stiti, alea pe care lipeai o bucata de scotch ca sa le faci "ecran color". Pe-atunci - nu s-a schimbat mare lucru intre timp - eram (ma rog, ai mei la vremea aia) suficient de bogat cat sa-mi inchipui ca merit dar nu suficient cat sa am. In concluzie am suferit cumplit cand toti colegii mei "care contau" aveau ceas cu 7 melodii numa io nu. Chestia asta s-a transformat intr-o forma de psihoterapie personala. De fiecare data cand o dau de gard sau ma apuca depresia, daca nu-i atat de grav cat sa fug la Tulcea*, imi iau un ceas. Un ceas de suficienti bani cat sa-l simt da nu atatia cat sa saracesc sau sa plang daca il pierd. Cam cat o betie medie in oras.

Am avut Casio, Jungans, cateva Swatch, Orex, Poljot, Seiko, nenumarate no-name, si chiar vreo doua fake-uri.

In septembrie, din motive pe care nu le vom discuta aici, mi-am luat un Sector pe care am dat aproape 300€. Nu mai merge. Sa moara!

* Am fost prima oara la Tulcea acu cativa ani. Nu s-a intamplat nimic rau atunci, dimpotriva, dar locul a ramas. E un hotel pe faleza unde, daca e iarna si bate vantul, poti sa-ti fumezi toate greselile pana dimineata cand iti da o chelnetita grasa si mamoasa o cafea si o omleta si te trimite acasa sa faci greseli noi.

Desfasurator

Dupa o plictisitoare sesiune de filosofie de cafenea m-a palit iar introspectia. Am hotarat ca ma aflu undeva intre vesurile 2 si 16...

1. Well they come and pull me from my house

2. And they drag my body through the streets

3. And the sun’s so hot I think I’ll catch fire and burn up

4. in the summer air so moist and sweet

5. And the people all come out to cheer

6. Rocks in the pathway break my skin

7. And there’s honeysuckle on the faint breeze today

8. With every breath I’m drawing in

9. I want to cry out but I don’t scream and I don’t shout

10. And I feel so proud to be alive

11. And I feel so proud when the reckoning arrives

12. Crowds grow denser by the second

13. As we near the center of the town

14. And they dig a trench right in the main square right there

15. And they pick me up and throw me down

16. And I start laughing like a child

17. And I mark their faces one by one

18. Transfigurations gonna come for me at last

19. And I will burn hotter than the sun

20. I waited so long and now I taste jasmine on my tongue

21. And I feel so proud to be alive

22. And I feel so proud when the reckoning arrives