consumer advice

Ceasurile Sector sucks big time!

Cred ca eram printr-a 5-a cand au aparut de la sarbi vestitele ceasuri cu melodii. Stiti, alea pe care lipeai o bucata de scotch ca sa le faci "ecran color". Pe-atunci - nu s-a schimbat mare lucru intre timp - eram (ma rog, ai mei la vremea aia) suficient de bogat cat sa-mi inchipui ca merit dar nu suficient cat sa am. In concluzie am suferit cumplit cand toti colegii mei "care contau" aveau ceas cu 7 melodii numa io nu. Chestia asta s-a transformat intr-o forma de psihoterapie personala. De fiecare data cand o dau de gard sau ma apuca depresia, daca nu-i atat de grav cat sa fug la Tulcea*, imi iau un ceas. Un ceas de suficienti bani cat sa-l simt da nu atatia cat sa saracesc sau sa plang daca il pierd. Cam cat o betie medie in oras.

Am avut Casio, Jungans, cateva Swatch, Orex, Poljot, Seiko, nenumarate no-name, si chiar vreo doua fake-uri.

In septembrie, din motive pe care nu le vom discuta aici, mi-am luat un Sector pe care am dat aproape 300€. Nu mai merge. Sa moara!

* Am fost prima oara la Tulcea acu cativa ani. Nu s-a intamplat nimic rau atunci, dimpotriva, dar locul a ramas. E un hotel pe faleza unde, daca e iarna si bate vantul, poti sa-ti fumezi toate greselile pana dimineata cand iti da o chelnetita grasa si mamoasa o cafea si o omleta si te trimite acasa sa faci greseli noi.

Desfasurator

Dupa o plictisitoare sesiune de filosofie de cafenea m-a palit iar introspectia. Am hotarat ca ma aflu undeva intre vesurile 2 si 16...

1. Well they come and pull me from my house

2. And they drag my body through the streets

3. And the sun’s so hot I think I’ll catch fire and burn up

4. in the summer air so moist and sweet

5. And the people all come out to cheer

6. Rocks in the pathway break my skin

7. And there’s honeysuckle on the faint breeze today

8. With every breath I’m drawing in

9. I want to cry out but I don’t scream and I don’t shout

10. And I feel so proud to be alive

11. And I feel so proud when the reckoning arrives

12. Crowds grow denser by the second

13. As we near the center of the town

14. And they dig a trench right in the main square right there

15. And they pick me up and throw me down

16. And I start laughing like a child

17. And I mark their faces one by one

18. Transfigurations gonna come for me at last

19. And I will burn hotter than the sun

20. I waited so long and now I taste jasmine on my tongue

21. And I feel so proud to be alive

22. And I feel so proud when the reckoning arrives

Planeta noastra e la mishto

Va aduceti aminte de cainele care a muscat japonezu'? Stiti, cainele comunitar aparat in proces de Paula Iacob cu martori care descriau caracterul imaculat al patrupedului... E, asta e povestea care ma face sa cred ca urmatoarele istorii de birou nu sunt doar nascocierea bolnava a amicilor mei "excentrici" ci mai degraba dovada ca enuntul din titlu e un eufemism.

- 1 -

Inventar de pitchuri

scena reala in 2 acte

Personaje:

Om. Birou de PR. Bipedă. Firma

Actul 1

Om (catre Bipeda secretara):

Bai hai sa facem un fel de inventar sa vedem cene-ar mai trebui la biroul asta

Bipeda secretara:

Sigur sefu'

Omul pleaca la o intalnire si cand se intoarce o gaseste pe Bipeda concentrata adanc pe sarcina ce-i fusese atribuita. Da, facea inventar. Tocmai numara postiturile. Pe bune! Serios, aplicat, cu abnegatie. Om ofteaza si fireste o indruma in suturi spre o cariera de sotie de deputat avand ca hobiuri calatoriile, muzica si shopingul.

Actul 2

Ne aflam in biroul de la o Firma unde personajul nostru, Om, asteapta sa primeasca un brief si caietul de sarcini pt a intra intr-un pitch. Pe usa intra Bipeda pe care o concediase cu ceva timp in urma.

Om:

Ce surpriza! Ce faci aici Bipeda?

Bipeda (serios, spunand adevarul cu un ranjet victorios):

Eu sunt directoarea de marketing!

- 2 -

Adio pica frunza

scena reala intr-un act

Personaje:

Bipeda Junior account, Corporatia X, Agentie, Om2

Actul 1

Bipeda:

Om2, ajuta-ma si pe mine sa bugetez actiunea asta pt Corporatia X ca nu prea ma pricep. M-am angajat de curand la Agentie ca aveam o pila la sefu'.

Om2.

Stiu cum te-ai angajat doar uitandu-ma la tine. Ia, ce-ai scris pana acu'?

Bipeda:

Pai, am scris Frunza - 200E; Foarfeca - 20E; Actor care sa taie - 250E; Caine- 500E

Om2:

Poftim?! Bai, tu faci misto de mine?! Ce actiune e asta?

Bipeda:

Pai sa vezi, am fost la intalnire la Corporatia X si aia ziceau ca uite, toti concurenti fac actiuni de CSR pe mediu si ar trebui sa faca si ei. Dar nu le-au placut ideile noastre si domnu' director de-acolo a dat el o solutie si io m-am apucat sa bugetez. A zis ca mai bine sa taiem frunze la caini...

cand clachezi?

te-a parasit Claudia Schifer (asa o cheama?), te-au dat afara de la slujba, ai aflat ca o sa-ti ia banca apartamentu... Cand o iei razna? Cand iti busesti masina? Cand iti scapa telefonu in buda? Mi-am dat seama ca pt mine, unul din punctele astea de ruptura ar fi sa ma trezesc singur in casa fara bricheta. De fiecare data cand se intampla (des) ma apuca pandaliile.

loto again (in colaborare cu Mona)

M-am chinuit multa vreme sa definesc cat de bogat vreau sa ajung. Am reusit azi:

Vreau sa am o corporatie multigalactica unde daca suni si te pune pe hold sa-ti cante live un cvartet de coarde.