Solstitiul personal e atunci cand atat pe stele cat si pe Newton ii doare in pula cum te simti tu. Atunci cand tu iesi de pe, iar ochiul iti intra in, orbita. Cand perioada de rotatie siderala ti-a depasit prea multe dimineti. Cand gandurile si cearcanele au albedo 0.001. Si cand escape velocity nu mai are nici "escape" nici "velocity". Soltitiul personal e cand frica e mai constanta ca g. Cand te afli la periheliu fata de orice dezastru si la echinoxiul argumentelor.
De-aia as arde-o io cuantic, sa ma trezesc direct la (van der) waals.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment